Imi place la nebunie noul single Voltaj si nu neaparat melodia cat mesajul in sine! Cine nu l-a ascultat e bine sa o faca acum:

Si eu as vrea sa ma dematurizez…. am fost in weekend-ul asta la mine la tara. Locul unde am crescut, unde vara alergam pe dealuri fara griji, unde singura responsabilitate era ca vacuta sa vina seara cu burta plina ca sa bem noi strengarii laptele cu spuma, cum numai in caldarea bunicii gasesti!
Am revazut trist locurile unde m-am jucat de-au plesnit tenesii “finca dragasani”, unde fotbalul se vedea numai in varful dealului cu antena speciala, unde prunele se distilau pe ascuns sa nu ne prinda fiscu si politia, ca era ilegal.

Mi-am revazut tovarasii din copilarie cu care cotrobaiam coclaurii in cautare de alune, nuci verzi, mure zmeura si fragi. M-am oprit in fata vesnicului camin cultural unde dansam bluz cu vreo verisoara mai indepartata, sau in fata cinema-ului unde am vazut de zeci de ori “zorro” sau un “politist extraterestru”.

Nimic din toate aceste bunatati ale copilariei nu le-am mai gasit azi. Am fost sa-mi iau ramas bun de la bunicul in casa caruia am trait cele mai fericite clipe ale vietii mele, clipe cu care nu ne vom mai intalni, dar dupa care mereu vom jindui!
Prietenii mei din copilarie au crescut, sunt incovoiati de griji si suparari, iar inocenta din ochii lor a plecat demult, facuta praf de sperantele desarte ale tranzitiei! Trei sferturi dintre ei sunt in Anglia, Italia sau Franta si putini se vor intoarce probabil pe meleagurile copilariei….am gasit case parasite, locuri uitate si un fel de fandoseala de oras care a luat locul satului traditional in care am crescut!

Stiu ca pentru cei crescuti la oras ce-am povestit eu aici e ca o frectie la piciorul de lemn, dar si pentru ei am o solutie: macar 3 minute, cat tine melodia de la voltaj, inchideti ochii si regasiti-va in pustanii din urma cu ani si ani. S-ar putea ca inocentul de atunci sa se rusineze de adultul de azi, ca vorba lui Ombladon: “daca pozele ar vorbi/ amintirile ar fi vii/ am sti iar ce gandeam cand eram copii/ din rama poza ta spre tine ar sopti: stii, nu esti ce-mi doream sa fii!”

Copilul cu strungareata, breton si arcada sparta se uita cu interes la mine deocamdata. Mi-a acordat doar un cartonas galben, iar eu ma straduiesc din rasputeri sa nu fac si cea de-a doua greseala, sa se intoarca cu spatele si sa-l pierd definitiv…
Daca ati pierdut copilul din voi sunteti iremediabil condamnati la trista si deloc inocenta maturizare!

later edit: ma intreaba multi unde e paradisul asta pierdut? E locul cel mai cunoscut din Romania la Cnn: acolo unde s-au batut minerii cu jandarmii- little village Costesti judetul Valcea. Si am si o surpriza: unul dintre prietenii mei din copilarie (avem aceiasi varsta) a facut un lucru de care eu sunt mandru: a infiintat un parc national pentru a proteja frumusetea salbatica a locurilor. Prietenul se numeste Florin Stoican iar despre parcul national Buila-Vanturarita aflati mai multe aici.