19 iun. Despre Bucuresti de la un bucurestean

Ani de zile am trait in orasul asta, ii stiu toate stradutele, toate bulevardele, cartierele urate si frumoase, toate secretele (in tinerete am fost chiar si ghid turistic cu atestat). Il cunosc de pe vremea cand bateam maidanele, parcurile si culegeam toate fructele existente prin gradinile blocurilor, de cand strandurile erau practicabile nu inchise ca azi sau de cand foamea de betoane a distrus ceea ce era cel mai frumos oras est europen al inceputului de secol!

Am scris aricolul dupa ce am vazut initiativa asta! Chiar ma intrebam a cui dracu e casa aia superba si cine-si bate joc de ea in halul asta? Rusine magarilor si samsarilor care fac ceea ce fac doar pentru un pumn de arginti in plus!

Povestea amara a Bucurestiului a inceput cu nationalizarile din anii 50, cand milioane de oameni si-au parasit peste noapte casele, in care traiau de ani si ani, facute de ei sau mostenite. In 24 de ore, noii chiriasi, in general nomenclaturisti sau oamenii ai muncii de la sate, adusi sa indeplineasca mareata industrializare, au devastat farmecul micului Paris!

Exista si acum o delimitare clara intre Bucurestiul vechi de la nord de Dambovita si cladirile comuniste care au zgariat arhitectura si stilul capitalei de la inceput de secol. Arhitecti cu vederi sovietice, dictatori cu doua clase mai mult ca trenul si trepadusi slugarnici au distrus peste noapte cartiere intregi cu in singur scop: sistematizarea si cladirea „omului nou” care nu poate sa se cazeze decat in cutii de chibrituri sub forma de apartamente, toate livrate de statul „protector”.

Dupa revolutie, porcaria s-a acentuat si nenorociri pline de sticla si fier se invecineaza cu monumente de arhitectura, jagardele care nu au mama nu au tata, fac praf cu buna stiinta bijuterii arhitectonice, pentru a mai construi inca un ansamblu rezidential sau vreo cladire de birouri. Arhitectii sefi ai primariilor au devenit peste noapte miliardari, iar bucuresteanul de rand este sclavul blocajelor, jegului, cainilor fara stapan si al nepasarii generale.

Avem 9600 de locuitori pe Kilometru patrat, cand Berlinul si Parisul au undeva la 3500. Nu avem parcari, nu avem infrastructura, nu avem nici macar statie de epurare. Avem in schimb 35 la suta din economia Romaniei aici, si cel mai mare buget local incasat dar cheltuit ca dracu´!

Dar unde se duce bugetul local? Cum unde? Jumatate la ratb-cea mai mare regie de transport din est si a treia din toata Europa. Jumatete din banii astia, adica un sfert din bugetul primariei, este motorina arsa in ambuteiaje.. de ce? Pentru ca nu am fost in stare, timp de 20 de ani, sa facem legea metropolei, sa dezvoltam orasul asta pe orizontala, sa facem cai de acces cu trenul, metroul sau o sosea de centura din toate suburbiile, sa incercam sa scoatem lumea din blocurile gri si sa o ducem in ce a mai ramas din Codrii Vlasiei.

Asta ar trebui sa faca un primar responsabil, nu sa viseze autostrazi suspendate pe pereti sau sa puna borduri pana la refuz intr-un oras care va deveni in 5 ani de nelocuit daca dezvoltarea asta haotica si fara sens nu o sa fie oprita! Subventionarea caselor si constructiilor in afara orasului (cum fac primariile marilor orase europene), constructia de linii ferate suburbane si linii de metrou sau executia unui nou aeroport, astea sunt prioritati, nu cel mai mare carnat din lume sau vanghelioanele si micaraia analfabetului suprem din sectorul 5 care-l are! Ca tot veni vorba, o prioritate este si desfiintare primariilor de sector, cea mai mare si mai birocratica pacoste din Bucuresti.

Pana cand orasul asta o sa redevina „orasul poeziei, orasul meu cu mii si mii de trandafiri” ma multumesc sa injur printre dinti ori de cate ori intru sau ies din el, sau cand constat ca inca o cladire de birouri a facut praf un mic parculet amarat! Pentru starea jalnica a Bucurestiului din ultimii 20 de ani probabil ca majoritatea edililor capitalei ar trebui spanzurati de limba, mama lor de spagari incompetenti aroganti si imbuibati! (exceptie face Ciorbea care nici macar asta n-a reusit sa fie!)