Anul trecut in aceasta perioada scriam despre cele intamplate in 1989 asta.

Anul acesta, dupa o campanie in care a fost profanata si Piata Operei din Timisoara nu pot scrie nici macar atat! Raman la parerea mea, ca a fost una dintre puntinele ocazii in care mamaliga romaneasca a explodat, si inca ma trec fiorii cand ma gandesc la ruptura din 1989.

Stiu ca acum politica nu mai e la moda, ca e mult mai trendy sa te dai pe internet, ca e mai usor sa platesti cu cardul, ca in ciuda crizei putem calatorii unde vrea muschiul nostru. Stiu ca e mai prezent un videoclip cu Puya decat umbra comunismului, dar eu si probabil cei din generatia mea nu ne putem uita cati oameni curajosi au murit pe treptele Operei in Timisoara, pentru ca toate astea sa se intample acum!

Stiu ca trebuie sa treaca doua-trei generatii pana cand comunismul sa dispara din mentalul colectiv, si mai stiu ca marota anticomunismului i-a scos pe romani la urne, chiar daca cel ce condamna comunismul a fost la randul lui un comunist! Umbra ideologica inca este prezenta in Romania, si doar rostirea numelui face ca multi sa urasca cu inversunare ideea. Ura asta e mostenita de la bunici, tati sau rude, si uneori e inexplicabil cum multi tineri, care n-au trait ororile de dinainte de 89, marseaza la mobilizarea generala anticomunista!

Sa fie oare atat de indepartata ideea originala a comunismului? Nu as prea zice: de exemplu social-democratia din Germania e foarte aproape de dezideratul comunist ale inceputurilor: toti egali si bogati, nu cum eronat a fost tradus Lenin in rusa, “toti egali si saraci”! Nu mai vorbim de tarile nordice unde acest element al protectie individilui de catre colectivitate merge catre forme extreme.

Daca notam ca si bastionul liberalismului, Statele unite au virat spre stanga cu Obama cu tot, tare-mi e teama ca in viitorul nu prea indepartat, comunismul o sa revina, cu o fata umana, moderna si paradoxal, mult mai apropiata de indeile initiale, de la Marx si Engels citire!

Pana atunci, va recomand noua campanie de la kiss, cu care incercam sa vedem ce s-a intamplat cu adevarat in 20 de ani. Cu exceptia unor intamplari de trista amintire, cam nimic, si in afara de accesul in Uniune, desi nu eram nici pe departe pregatiti sa ajungem in ea, nu putem aminti ceva notabil legat de istoria recenta.

Pana la urma si Uniunea asta ne demonstraza inca odata, ca nu ne putem conduce singuri, ca Romania se va dezvolta, se va moderniza si va ajunge acolo unde-i e locul, numai impinsa de la spate. Astfel celebra zicala liberala, “prin noi insine” tinde sa devina istorie ca si curentul politic ce a lansat-o!