Am avut o dezbatere pe mail cu un tanar de 22 de ani, care-mi reprosa ipocrizia de a fi scris asta, cand nici eu nu sunt perfect! Am descoperit o maturitate in gandire si o frumusete a expunerii, cum rar mi-a fost dat sa vad!

Nu sunt 100% de acord cu ceea ce scrie si gandeste, insa avem atat de putini oameni cu adevarat pasionati in a aduce argumente cand declara sau sustin ceva, incat imi este imposibil sa nu-l fac cunoscut!
Felicitari tinere Cornel Mosneag, mi-as fi dorit sa am mintea ta la 22 de ani! Cu astfel de oameni cred ca mai avem o sansa, chiar daca tonul este trist dar extrem de adevarat! Iata si textul in original cu multumiri autorului:


Cioran nu reprosa Romaniei ca nu a fost un centru de civilizatie sau capitala de imperiu. Reprosa absenta unei misiuni superioare a poporului roman. Istoria nu iarta popoarele nesemnificative. Si noi suntem in topul acestor popoare. Timpul ne trage dupa el. In istoria noastra nu am incercat sa oprim timpul in loc sa il dam inapoi sau sa il acceleram. Noi stam pe loc si mimam realitate. Regasiti Romania zilelor noastre in memoriile oricarui autor interbelic. Doar masca e schimbata. A venit si plugul comunist, a brazdat patura burghezo-mosiereasca. Si ce a scos la suprafata? A indepartat putinele valori pe care le aveam la nivel inalt. Insa mai trist a demonstrat ca spiritul romanesc e acelasi.

Daca nu suntem noi la coada Europei e o coincidenta fericita. Un observator strain in anii Marii Crize nota in jurnalul sau: “Romania e atat de bogata ca chiar daca ar fi condusa succesiv de cei mai prosti 10 oameni din lume tot nu ar duce-o la faliment.” Asta e motivul. Providenta ne-a aruncat pe acest sol roditor peste acest subsol ce musteste de bogatii si sub acest cer bland. Istoria ne-a pus intre trei imperii si ne-a oferit astfel independenta. Vecinii nostrii (polonezii, sarbii) au fost inghititi, dar tot noi ne plangem de vitregia vremurilor… convenabil.

In istoria noastra am parazitat un pamant prea bogat. Cand nu am putut apara glia am ars recolta si am fugit in munti. In scurtele momente de eroism incapatanat ne-am casapit intre noi. E trist. Nu credeti? Nu am pretentia sa fi citit mult. Nici nu ma consider un om inteligent. Cred doar ca dispun de destula logica incat vazand trecutul si prezentul sa prevad viitorul. Am avut un moment de glorie divina. 1918. Ne-am trezit administrand un spatiu imens. Parca toate gratiile cerului au plouat peste “mica” Romanie. Si ce am facut? Nu am investit un leu in dezvoltare. Legile s-au dat dupa interese locale (3 legi agrare). Si mai rau in 1940 am dat o bucata din Ardeal fara sa tragem un foc. Istoria ne-a testat. Ne-a pus totul in brate si ne-a suprins dupa 20 de ani la fel de goi. Sa cred ca ceva se va schimba in Romania? Nici Morus nu cred ca ar putea asemenea credinte utopice.

Nu am calatorit in Europa. Am vazut doar 2 capitale. Belgrad si Podgorica. Mi-ar fi greu sa cred ca pe continetul cu Londra, Paris, Madrid, Roma, Viena, Berlin, Varsovia, Copenhaga, Praga, Riga, Amsterdam, Bruxeles, Berna, Oslo, Copenhaga … Bucurestiul sa fie pe locul 6. Insa nu va pot contrazice. Sper sa il vad in viata asta macar asociat orasului capitala culturala a Europei.

Evident coruptia si egoismul uman impiedica existenta unei societati ce promoveaza egalitarismul. Romania nici macar nu il mimeaza. Stim clar ca functionarul public e un demizeu cu puteri nelimitate. Statul e un Olimp inaccesibil majoritatii. Insa zei nostrii sunt antreprenori si dibaci targoveti cu care poti cadea la intelegere pe niste favoruri materiale. Pana la urma suntem tara unde si dumnezeu ne ajuta sa trecem un examen daca introducem o bancnota in sutana functionarului teluric.

Evident ca politicienii romani sunt invizibili dincolo de granita. Ma jigneste faptul ca ati considerat ca pot gandi diferit. L-am vazut pe dl. presedinte la summitul NATO (sper sa nu gresec) plictisit si cu capul in pamant ratacind printre alti bufoni (Berlusconi, Sarkozy, Obama) Mi-a fost mila atunci de el. De fapt cred ca chiar si celui mai infocat dusman al lui i-a fost mila. Dar a fost un moment reprezentativ. Lingem mana celui de la care primim lantul. Nu va cer sa luati politica in serios, dar va ofera atatea ocazii de ironie. Caragiale parodia societatea si politica in general si ciudatii in particular.

Va inteleg insa nu pot fi de acord. Trebuie sa recunosc sunt neoliberal (doctrina lui Zeletin) in gandire. Serge Moscovici spunea ca tragedia democratiei este cand se transforma din puterea maselor in puterea publicului. La fel si cu dumneavostra, oamenii din media. Publicul va dicteaza ideile, si e pacat. Marile opere ale umanitatii nu au fost facute pentru public. Opere de arta extraordinare au fost pentru colectii personale, piramidele au fost pt faraoni, templele pentru zei, gradinile din Babilon pentru o regina… poporul rareori a primit ceva si mai ales nu a primit ce vroia.

Nu va cer sa fiti martir pe altarul eticii ati muri degeaba. Si nu cred ca o cruciada impotriva prostiei poate fi dusa de o mana de oameni. As vrea sa vad unitate in Romania dar nu o vad si imi pare rau. In problema manelelor consider ca e un Razboi Rece. Daca un post serios va recurge la a difuza manele sunt curios cate altele nu vor accepta compromisul. As vrea o tara in care refuzul manelelor sa fie sincer nu din ipocrizie pana la primul chef sau pahar de bere cand orice e permis. Ne uitam tot timpul la stat si asteptam sa educe publicul. Dar pentru adolescentul rebel oferta statului e ca sfatul parintilor. Veti fi tentat sa credeti ca refuz libertatea, insa refuz doar libertinajul.

Ati sprijinit olimpiada de matematica. Felicitari ati oferit unor tineri valorosi posibilitatea unei vieti mai bune insa dincolo de granite. Acei 99% mai putin dotati, lenesi sau indolenti vor ramane la fel. Pentru ei apogeul e orice analfabet bogat sau orice pitipoanca siliconata. Postul public de unul singur nu cultiva valori. Pe o strada cu 10 fast food-uri si un restauran eco cati rezista tentatiei. Poate ca oamenii de media ar trebui sa se lupte si sa isi impuna ei restrictii. Jamie Oliver… bucatarul acela simpatic… dupa o cruciada a reusit sa interzica fast-food-urile din scoli si din preajma lor. Incalcarea libertatii ar striga unii, dar rezultatul merita.

Discutia mi-a facut placere. E o onoare pt ca ati fost un erou al devenirii mele. Sper ca am reusit sa va influentez si eu in vreun fel. Poate o sa incep sa citesc mai des blogul dumneavostra. Daca vreodata simtit nevoia sa ii scrieti cuiva sunt aici (si pe facebook). Daca doriti totusi sa luptati impotriva morilor de vant va sugerez sa va gasiti o armata. Mult succes domnule Huidu. Toate cele bune.

Cornel Mosneag