Dematurizarea….
Tuesday, 9 December 2008Imi place la nebunie noul single Voltaj si nu neaparat melodia cat mesajul in sine! Cine nu l-a ascultat e bine sa o faca acum:
Si eu as vrea sa ma dematurizez…. am fost in weekend-ul asta la mine la tara. Locul unde am crescut, unde vara alergam pe dealuri fara griji, unde singura responsabilitate era ca vacuta sa vina seara cu burta plina ca sa bem noi strengarii laptele cu spuma, cum numai in caldarea bunicii gasesti!
Am revazut trist locurile unde m-am jucat de-au plesnit tenesii “finca dragasani”, unde fotbalul se vedea numai in varful dealului cu antena speciala, unde prunele se distilau pe ascuns sa nu ne prinda fiscu si politia, ca era ilegal.
Mi-am revazut tovarasii din copilarie cu care cotrobaiam coclaurii in cautare de alune, nuci verzi, mure zmeura si fragi. M-am oprit in fata vesnicului camin cultural unde dansam bluz cu vreo verisoara mai indepartata, sau in fata cinema-ului unde am vazut de zeci de ori “zorro” sau un “politist extraterestru”.
Nimic din toate aceste bunatati ale copilariei nu le-am mai gasit azi. Am fost sa-mi iau ramas bun de la bunicul in casa caruia am trait cele mai fericite clipe ale vietii mele, clipe cu care nu ne vom mai intalni, dar dupa care mereu vom jindui!
Prietenii mei din copilarie au crescut, sunt incovoiati de griji si suparari, iar inocenta din ochii lor a plecat demult, facuta praf de sperantele desarte ale tranzitiei! Trei sferturi dintre ei sunt in Anglia, Italia sau Franta si putini se vor intoarce probabil pe meleagurile copilariei….am gasit case parasite, locuri uitate si un fel de fandoseala de oras care a luat locul satului traditional in care am crescut!
Stiu ca pentru cei crescuti la oras ce-am povestit eu aici e ca o frectie la piciorul de lemn, dar si pentru ei am o solutie: macar 3 minute, cat tine melodia de la voltaj, inchideti ochii si regasiti-va in pustanii din urma cu ani si ani. S-ar putea ca inocentul de atunci sa se rusineze de adultul de azi, ca vorba lui Ombladon: “daca pozele ar vorbi/ amintirile ar fi vii/ am sti iar ce gandeam cand eram copii/ din rama poza ta spre tine ar sopti: stii, nu esti ce-mi doream sa fii!”
Copilul cu strungareata, breton si arcada sparta se uita cu interes la mine deocamdata. Mi-a acordat doar un cartonas galben, iar eu ma straduiesc din rasputeri sa nu fac si cea de-a doua greseala, sa se intoarca cu spatele si sa-l pierd definitiv…
Daca ati pierdut copilul din voi sunteti iremediabil condamnati la trista si deloc inocenta maturizare!
later edit: ma intreaba multi unde e paradisul asta pierdut? E locul cel mai cunoscut din Romania la Cnn: acolo unde s-au batut minerii cu jandarmii- little village Costesti judetul Valcea. Si am si o surpriza: unul dintre prietenii mei din copilarie (avem aceiasi varsta) a facut un lucru de care eu sunt mandru: a infiintat un parc national pentru a proteja frumusetea salbatica a locurilor. Prietenul se numeste Florin Stoican iar despre parcul national Buila-Vanturarita aflati mai multe aici.
144 comentarii
Comentezi?
- Insemnari (RSS)
- Comentarii (RSS)
- Podcast Cronica KissFM (RSS)
Kiss Travel
Best-Hosting
Cronica Carcotasilor
Stats
Interesant…e tare piesa
Cuvinte foarte frumoase Huidu…:)
De multe ori uitam copilaria si trecem repede peste ceea ce am trait atunci…
hehe, frumos articolul
Si pe mine ma mai apuca nostalgiile mai ales ca sunt la 8000 de km de Romania.
ce vremuri, ce amintiri , copilaria trebuie traita nu ca acum cand aproape am devenit roboti si noi si copii nostri
imi e mila de noua generatie pentru ca nu o sa stie poate niciodata ce inseamna sa duci o copilarie fara griji si cat mai libertina
te uiti la ei marea majoritate stau mai mult in casa , nu stiu altceva decat jocuri , calculator si mancare tip fast food
unde sunt vremurile in care veneam de la scoala si plecam de nebuni prin vecini , prin livezi pe malul apei si ne intorceam seara rupti de foame ,cu hainele murdare
ce bine era , nu stiam nici de griji de nimic , nu aveam nici calculatoare , nici MP3, doar noi copii si vreo doi caini
unde sunt vremurile in care ne alergau paznicii de la livada de cirese
o sa le ducem mult si bine dorul acelor vremuri serbane asta e bine pe de o parte ca macar avem ce povesti copiilor si nepotilor nostrii
edit by serban:
cred ca suntem ultima generatie care a prins “lucrurile simple” din viata! si ce frumoase erau!
eheee cat de mult mi-a placut viata de liceu….cei mai frumosi ani, cu bune si cu rele.ce n-as da sa mai fiu iar la liceu…
cand am ajuns “in the big city” parca m-am lovit de un zid…toata lumea e stresata si nu stie sa zambeasca…trist…
Huidule, parcă ai scris fix despre copilăria mea! M-ai pus pe gânduri acum
Plagiat,de rrei ori plagiat!
Printr-o manevra subtila ai furat si descris exact ,dar exact , locul copilariei mele.
Ai uitat sa apui ca ,atunci cind plecai cu vaca ,luai numai niste piine si sare caci ciuperci si porumb sa frigi erau mai peste tot.
Si de fapt tare multe am uitat!
Toate cele bune!
edit by serban: manatargi d’alea mari si bureti albi iuti! vai de capul meu ce mai mancam de crapam! si n-aveau e-uri
Sad but true. Imbatrinim.. Ce a fost a fost bun intr-un fel. Dar si reversul e naspa. Vedem bunul prin prisma copilului fara griji… parintii nostri aveau. Acum e rindul nostru sa avem si sa ne comportam astfel incit copiilor nostrii sa le placa si sa-si aminteasca cu placere virsta copilariei.
Spor
Dap … stiti cum e cu adultii care vor sa fie iar copii si cu cei mici care vor sa se faca mai repede mari …
Cred ca batranii se dematurizeaza cel mai repede si cel mai frumos, de cele mai multe ori …
.
Foarte bun subiectul,mi s-a parut unul dintre cele mai interesante,muzica e foarte reusita si ea si nu cred ca acei ce asculta si reasculta nu simt un sentiment din copilarie
Eu am crescut la orash dar pot sa-ti spun cu cea mai mare placere ca deabia asteptam sa vina vacanta de vara sa ma duc la tara la bunici,stateam acolo toata vacanta,imi amintesc cum umblam descult mai ca nu ma desobisnuiam de papuci,cum jucam fotbal de se ridicau nori de praf,cum faceam noi prostii intentionat ca sa vedem oamenii mai in varsta cum se enerveaza pe noi chiar sa fuga cu toiagul si sa zica…”mama ta de copil…eii las’ ca te prind eu”,cum stateam afara toata ziua iar cand ne chemau bunicii la mancare ni se parea un calvar,imi este dor de mirosul ierbii proaspete cand stateam intinsi pe burta si ne gandeam ce sa jucam din acele multe jocuri care ne veneau in cap,cand mergeam la scaldat fara sa stie bunicii…imi amintesc si cand luam pe coaja:)…ce amintiri…:(…si exemplele ar putea continua pana as umple 10 pagini.Eram toti lipsiti de griji,de fapt nici nu puteam sa imi dau seama ce este aia o grija,nu ne pasau de consecinte…a fost ca un vis cu toate ca atunci credeam ca asa va fii mereu.Chiar vara asta am fost la bunici,desigur nimik nu a mai fost la fel precum ai zis si tu,multe lucruri lipsa din peisajul care mi-a ramas in subconstient,multe persoane decedate din acei batrani care ne fugareau,copii cu care ma jucam eu atunci inclusiv verisorul meu lucreaza,nu mai are nici el timp de nimik,stress mult,nu am mai vazut un copil sa se joace in strada,nu am vazut un batran sa stea si sa povesteasca copiilor povesti de groaza sau ce au facut in tinerete,nimik…totul era pustiu, eram parca intr-un film horror,desigur nici timpul care am mai stat acolo nu era la fel….in loc de trei luni am stat 3 zile si alea mi se pareau monotone…e chiar trist daca ne gandim asa,dar poate cand o sa avem 50 ani o sa ne amintim la fel de momentele placute de acum,din zilele noastre….cine stie.
Povestea e clasica. Incepe de la Ion Creanga, continua cu Ioana Radu, trece si pe la noi si nu se va termina niciodata. O poveste fara sfarsit, neverending story.
“Aş vrea iar anii tinereţii, şi mintea mea de-acum
Azi ştiu ce-nseamna rostul vieţii
Pe care ţel, pe care drum
Aş vrea să am azi înainte toţi anii ce-au trecut
Să-mi cern aducerile-aminte,
Să-nmugurească alt început.”
Eu am 18 ani si imi pare foarte rau cand vad ce copilarie ai avut.Eu pot sa spun despre a mea ca am trait toata viata la oras, bunicii au trait la oras, in fiecare zi merg la scoala, prin baruri[la un suc bineinteles] si apoi acasa.Splendid, nu ?
Dematurizarea…putem sa ne jucam de-a maturizarea cand suntem copii…apoi dupa ce treci de 30 de ani incepi sa vrei sa fii din nou la varsta cand totul era altfel…aveai parintii in spate niste bunici pentru care erai cea mai scumpa comoara din lume.Timpul insa trece si te trezesti la 40 si ceva cu propria ta familie dar pe drum ai pierdut bunicii, parintii multe din visurile din copilarie au disparut pur si simplu, la fel si inocenta si te intrebi, de ce am vrut sa cresc asa de repede ?
Frumoasa melodie, versuri superbe…Multumesc huidule pentru acest post.
Avem nevoie din cand in cand sa devenim nostalgici in aceasta viata care uneori este de tot rahatul…
Cat de frumos ai asternut in cuvinte…
Precum spunea cineva mai sus “parcă ai scris fix despre copilăria mea” .
Cand incep sa dezgrop la amintiri, sa simt parfumul ametitor si rememorez libertatea copilariei far’ de griji , parca mi se impaienjenesc ochii si incep a-mi zvacni tamplele .
Abia in astfel de momente iti dai seama cat de repede au trecut toate si ca nimic nu le va mai aduce inapoi.
Copiii apartinand noilor generatii nu mai au nimic din toate aceste bucurii simple. Noile generatii traiesc precum niste orfani, uitati intre betoane , respirand aerul proaspat al tevilor de esapament…
nu comentez!
am crescut la oras, dar ma apuca nostalgia de fiecare data cand ies in balcon si ma uit spre parc unde ne jucam de-a gimnastele la bara, la sol… sau ma uit spre gradina unde ne jucam cu papusile, ne jucam de-a scoala si faceam tot felul de piese de teatru… ma uit la frunze si la iarba si imi aduc aminte ca ne jucam de-a aprozaru etc etc etc… este adevarat nu am trecut cu mult peste varsta jocurilor, dar cred ca daca am uita prea repede de copilarie ar fi ca o panta care nu are decat un sfarsit monoton…
E interesanta melodia!
Nu ma mai face sa plang
Cred ca nu trece zi sa nu-mi doresc sa dau timpul inapoi. Ce bine era fara calculator, fara televizor si fara telefoane mobile. Eu am crescut la oras si bunicii mei tot la oras. Cand venea vara si prietenii mei de la bloc plecau “la tara”, plangeam ca vrem si noi (am un frate) si mama ne ducea “la bunici” – care stateau la bloc, in acelasi oras. Din fericirie, eram plecati cel putin 2 luni in fiecare vara la munte, in tabara, pentru ca am avut norocul ca mama sa fie educatoare si sa ne ia cu ea peste tot.
Cand am citit post-ul tau mi-am amintit, cu cat lux de amanunte se poate, ce tabere frumoase faceam, ce de prieteni aveam, ce drumetii ne umpleau zilele. Si apropo`s de ciuperci, plecam dimineata la cules si ne intorceam cu o prada bunicica, dar ajungeam cu numai jumatate la bucatarie pentru ca pe drum treceam pe langa o mina si baietii de-acolo ne pacaleau ca nu toate sunt bune si atunci…ramaneam fara
Chiar daca am numai 26 de ani, m-am lovit prea tare de realitate, de tehnologie, de lumea din jur lipsita de zambet, de speranta…
Pacat ca tehnologia strica azi copilaria atator copii… Nu stiu daca este neaparat vina parintilor… Nu cred ca este vina cuiva. Aaa si mai regret ceva: ce desene animate minunate si blande erau inainte. Acum…stim cu toii cat sange si cata violenta exista in desenele animate care trec cu atata usurinta de cna … nu? Si atunci ne mai intrebam de ce se razbuna copiii pe cate o pisica sau un catelus…pe copaci sau pe orice din jurul lor. Nu stiu sa iubeasca, sa aprecieze. Si mai grav este ca in graba noastra uitam de ei, uitam sa-i mai bagam in seama, uitam sa-i invatam, sa-i certam, sa-i pedepsim… Sunt singuri si foarte prost informati…
Nu cred ca tu sau prietenii tai v-ati batut joc de un suflet nevinovat pana a ramas fara suflare. Nu cred ca aveati momente de violenta. Am fost crescuti sa iubim natura si cat de bine ne regasim chiar si acum in ea.
Ce se intampla? Unde sunt muntii impaduriti? Unde sunt vacutele cu ugerul plin? Unde sunt pasunile? Unde a disparut susurul izvoarelor? Unde au plecat pasarile? Unde s-au ascuns greierii? De ce nu se mai aude natura? De ce am devenit atat de rai? De ce suntem distrugatori? De ce nu mai gandim? De unde atata egoism? In loc de verde si natura in jur e numai negru si durere… O scurta descriere a ceea ce va fi in 50 de ani daca nu devenim constienti de ritmul in care traim azi.
Citeam de curand un articol (SF) legat de faptul ca extraterestrii nu vin pe pamant pentru ca nu suntem inca pregatiti. Cel mai puternic argument: “Rasa umana este cea mai rea din intreg universul si daca am veni neinvitati ne-ar ataca pana ce se vor autodistruge.” De unde atat de multa rautate? Sa facem loc copiilor “cristal” si “indigo” sa se nasca … si poate atunci vom putea spera. Mi-e dor de armonia omului cu natura. Acum nu vedem decat blocuri mari de piatra rece. Urmaresc Animal Planet si aproape ca-i invidiez pe thailandezi sau pe asiatici. Am spus “aproape” pentru ca desi traiesc in sanul naturii, viata acolo este aspra si de multe ori natura isi arata coltii. Dar aste este legea selectiei naturale… Pentru ca noi am incalcat si am sfidat aceasta mult prea importanta lege, oamenii de stiinta au ajuns la concluzia ca rasa umana se degradeaza. Selectia naturala nu mai are loc datorita tehnologiei medicale existente si acest lucru conduce inevitabil la modificarea in rau a codului nostru genetic. Pentru ca au sansa la viata toti “cei slabi”, acestia isi transmit genele “defecte” mai departe… Opriti-va un moment si ganditi-va la asta… Repet: nu afirm EU, pur si simplu va transmit ce am aflat si eu dintr-un documentar realizat de Discovery Science.
Daca Discovery nu ar exista as renunta la televizor si l-as arunca pe geam daca intr-o zi n-ar mai fi nici Carcotasii.
Trist viitor avem …
Da ca bine zici……ce bine era cind totul se rezuma la stat la porta pe santul din fata portii cu copii, joaca de-a hotii sau flori fete si baieti pe care si fetita mea de 5 ani si jumatate il joaca inca. Din fericire pentru ea si pentru mine de altfel stau la tara dar muncesc in orasul asta nenorocit care in fiecare zi imi consuma bani de benzina si nervi in traficul infernal.As avea posibilitate sa ma mut aici dar n-as face lucrul asta nici intr-o 100 de ani, mai bine fac 110 de km zilnic,dus intors si ma tarasc de la salariu la salariu cu banii de benzina. Cand ajung seara acasa dupa stat la un singur semafor de n’spe mii de ori si bag masina in curte, se adude doar cainele vecinei si al meu si miroase a paine coapta la cuptor sau a tocana de ceapa de la vecina si mai vad copii strisi pe banca de la poarta sint cea mai fericita.Ma bucur ca al meu copil se joaca in continuare pititea si se ascunde dupa gramada de nisip a vecinului sau se duc la furat de caise verzi primavara, sau stam seara in curte pe iarba si privim stelele si nu stau cu frica in san ca trebuie sa o il pazesc musai ca sa nu pateasca ceva. sint norocoasa chiar si nu am vila cu piscina si nici BMV X5. Am un matiz si am o casa modesta. Eu pot sa spun ca inca mai traiesc din amintirile copilariei doar cand o vad pe fata mea jucindu-se asa cum si eu am avut norocul sa ma joc.
Din fericire eu copilaresc de fiecare data cand merg la ai mei si ii car dupa mine pe copiii si pe sot, pe dealuri, la cris, la lac, la vechiul aeroport unde jucam “fotbal” (un fel de a spune pentru ca eu habar nu am si ei sunt inca mici), prin padure la cules de orice se poate aduna. Avem acasa o adevarata colectie de lucruri inutile (pietre, bete, conuri, frunze) dar pe care nu am voie sa le arunc pentru ca cei mici le colectioneaza. Cine are copii are marea sansa de a ramane tanar si de a copilarii pentru a doua oara.
“Am fost sa-mi iau ramas bun de la bunicul,”
-scrie mai mult, fi… tu in suflet
multumesc mult,
nota 10 huidule
lumea nu mai e ce a fost odata
Frumosi anii copilariei … eu de exemplu am crescut la tara pana la varsta de 4 ani pana a murit mamae
. copii din ziua de azi eu zic ca ar trebui macar pentru putin timp lasati in grija bunicilor de la tara asta daca au, pentru ca eu unu cel putin am invatat sa fiu respectos cu oamenii si cu ce ma inconjoara. am invatat sa apreciez micile placeri ale vietii care ne inconjoara astazi dar care nu mai prezinta importanta pentru majoritatea pentru ca sunt prea “ocupati” sa bucure de ele. e trist ca acum copilaria se traieste in fata calculatorului, a psp-ului sau mai stiu eu ce widgeturi or sa mai faca. Viata pe ulita a fost foarte frumoasa, ce calculator sau altele …. o miuta sau o v-ati ascunselea, sau tara tara vrem ostasti…alea erau jocuri 
, copii din ziua de azi nu stiu sa-si mai traiasca copilaria se maturizeaza mult prea repede, unii incep sa fumeze inca inainte de a merge la scoala …. sau mai stiu eu ce mai fac.
Cu stima, Dragan George Bogdan.
PS. Inca ma mai uit la desene cand am timp
) ( american dad si family guy).
Nostalgia originilor,,,dematurizarea”,paradisul pierdut al copilariei(al inceputurilor),toate sunt tratate unic de Eliade.Ceea ce e frumos,Serbane,e ,daca esti cinstit ,faptul ca prin sufletul tau au trecut niste volti ce ti-au trezit acea sensibilitate pe care o avem toti in noi,dar pe care nu mai stim sau nu mai vrem(putem )s-o lasam sa iasa la suprafata.Stiu foarte bine zona in care ti-ai trait copilaria si-ti dau dreptate:frumoase meleaguri!Tine-o pe coarda asta,ca mie-mi place!Bafta!
Draga serban….m-ai facut sa lacrimez…..aducandu-mi aminte de meleagurile copilariei.Suntem vecini….la tara….sunt din Tomsani la doar o aruncatura de batz de Costesti. Am ajuns sa numai am timp sa merg la tara evident din cauza job-ului si a grijilor cotidiene…..dar imi e tare dor de locurile superbe de acolo….defileul Bistritei cand ma duceam cu prietenii din copilarie cu batrana mocanita!!!!Frumoase vremuri…..Dar acum, cand ajung acasa, rar, vad Buila tot mai afectat de cariera de piatra si parca il vad mai mic…nu stiu poate mi se pare….
Aprope pentru fiecare dintre noi copilaria pare un taram de basm, feeric, chiar daca atunci nu ni se parea asa, iar locurile in care am crescut si am inceput sa descoperim lumea cu bune si rele se imprima pentru totdeauna pe ecranul mintii noastre generand peste ani si ani nostalgie si regrete . Dincolo de idealizarea inerenta a copilariei si a locurilor natale ne putem intreba ce se pierde pe parcurs de ne intoarcem privirea in urma si avem mereu senzatia ca am pierdut ceva insesizabil, dar inestimabil ca valoare .
M-am surprins zilele trecute strigand la copiii mei sa se maturizeze … Trista ipostaza si absurda cerere.
…pentru ca singura mea implinire este sa ma incant zi de zi de inocenta si bunatatea lor pe care ma straduiesc, ca om matur ce sunt, sa le mentin cat mai mult intacte intr-un context social deloc prielnic.
Cu atat mai mult noi, cei care am avut parte de atata libertate “in crang”, ar trebui sa ne reactualizam resursele sufletesti , pentru ca am primit mult de la viata.
Nu e compozitie proprie….dar cine a scris asta …..avea mare dreptate….
Nascuti la inceputul anilor 60-70-80, vedem acum in anul 2008 cum casa parintilor nostri este de 50 de ori mai scumpa decat atunci cand au cumparat-o si realizam ca noi o sa platim pentru casele noastre in jur de 50 de ani.
Nu avem amintiri despre primii pasi pe luna, nici despre razboaie sangeroase, dar avem cultura generala, pentru ca asta insemna ceva o data.
Suntem ultima generatie care a jucat “Ascunselea”, “Castel”, “Ratele si vanatorii”, “Tara, tara! Vrem ostasi”, “Prinsea”,”Sticluta cu otrava”, “Pac Pac”, “Hotii si vardistii”, ultimii care au strigat “Un doi trei la perete stai”, ultimii care au folosit telefoanele cu fise, dar primii care am facut petreceri video (inchiriam un video si stateam sa ne uitam la filme 2 zile inchisi in casa), primii care am vazut desene animate color;
Noi am purtat jeansi elastici, pantaloni evazati, geci de blugi de la turci, iar cine avea firme gen Lee sau Puma era deja lider de gasca.
Noi nu am dat examene de Capacitate, nu am dat teste grile la admitere. Noi am fost ultimii “Soimi ai Patriei” si ultimii “Pioneri”.
La gradinita am invatat poezii in romaneste,nu in engleza… Si am cantat MULTI ANI TRAIASCA nu HAPPY BIRTHDAY la aniversari.
Am sorbit din ochi Sclava Isaura, Beverly Hills, Melrose Place, Twin Peaks, Dallas .. si cine zice ca nu s-a uitat ori minte ori nu avea inca televizor.
Reclamele de pe posturile straine ne innebuneau, si abia asteptam sa vina si la noi inghetata Magnum, sau pustile alea absolut superbe cu apa. Intre timp, ne consolam cu Tango cu vanilie si ciocolata si clasicele bidoane umplute cu apa de la robinet, care turnate in cap ne provocau pneumonii. Si uite un motiv bun sa nu mergem la scoala.
Noi am ascultat si Metallica, si Ace of Base, si DJ Bobo, si Michael Jackson, si Backstreet Boys, si Take That, si inca nu auzisem de manele singurele melodii de joc fiind horele la chefuri, la care nimeni nu stia pasii, dar toti dansam! Dar spre deosebire de copiii din ziua de azi, am auzit atat de Abba, si de Queen, cat si de noile nume gen 50 Cent si Britney Spears.
Am citit “Licurici”, “Pif”, Ciresarii, si am baut Cico si Zmeurata si ni s-a parut ceva extraordinar cand au aparut primele sucuri “de la TEC” fara sa ne fie teama ca “au prea multe E-uri”, iar la scoala beam toata clasa dintr-o sticla de suc fara teama de virusi.
Noi am baut prima Coca-Cola la sticla si am descoperit internetul.
Noi nu ne dadeam bip-uri, ne fluieram sa iesim afara, noi nu aveam dolby surround system, taceam toti ca sa auzim actiunea filmului, nu aveam Nintendo sau Playstation ci jocuri tetris de care ne plictiseam la o luna dupa ce le cumparam si le uitam pe dulap, pline de praf. Abia asteptam la chefuri sa jucam “Fantanita”, sau “Flori, fete sau baieti”, sau “Adevar sau Provocare”, sau orice ne dadea un pretext sa “pupam pe gura” pe cine “iubeam”.
Noi suntem cei care inca au mai “cerut prietenia”, care inca roseam la cuvantul “sex”, care dadeam cu banul care sa intre in farmacie sa cumpere prezervative, pe care apoi sa le umplem cu apa si sa le aruncam in capul colegilor, care am completat mii de oracole, sperand ca persoana iubita va citi acolo unde scrie “De cine iti place?”, ca ne place de el/ea.
Este uimitor ca inca mai suntem in viata, pentru ca noi am mers cu bicicleta fara casca, genunchiere si cotiere, nu am avut scaune speciale in masini, nu am aruncat la gunoi bomboanele care ne cadeau din greseala pe jos, nu am avut pastile cu capac special sa nu fie desfacute de copii, nu ne-am spalat pe maini dupa ce ne-am jucat cu toti cainii si toate pisicile din cartier, nu am tinut cont de cate lipide si glucide mancam, parintii nostri nu au “child proof the house”, ne-au trimis sa cumparam bere si vin de la alimentara, si cate un pachet de tigari de la tutungerie.
Noi am auzit cum s-a tras la Revolutie, noi am fost martorii a trei schimbari de bancnote si monede, noi am ras la bancuri cu Bula, noi am fost primii care au auzit-o pe Andreea Esca la Pro TV,noi suntem cei care mai tinem minte emisiunea “Feriti-va de magarus…………..
Suntem o generatie de invingatori, de visatori, de “first-timers”.…
Daca citesti si ai cazut macar un pic pe ganduri, esti de-al nostru!
…cand eram copil ziceam…mama, mama, vreau sa fiu si eu “om mare” si uite ca am ajuns…am 23 de ani nu sunt multi dar simt ca am 50, Serbane tu zici ca esti ultima generatie care a apucat asa ceva…tin sa te contrazic eu vara plecam in vacanta la tara undeva in Dambovita si pot sa spun ca abia asteptam sa ne ducem la scaldat si mama saraca urla dupa noi (suntem 4 frati) sa venim la masa si ne uita Dumnezeu pe gârla pana apunea soarele si veneam rupti de foame…si mamaliga facuta de mamaie la pirostrie…si laptele fiert in tuci ca de laptele proaspat (crud) “nu e bun maica, faci limbrici”:), ca sa nu mai zic de cat eori fugeam pe camp ac ne prindeau la furat de pepeni si pentru ca nu purtam papuci mai calcam in cate o balega de vaca inca …calda:). Acum cei pe care ii stiam eu acolo din cei batrani jumatate nu mai sunt si ma apuca disperarea ca nu mai are cine sa ma trezesca la 12(noaptea) sa ma duc cu colindul si sa ma invete sa bag covrigii in traista nu pe …langa, ca sa nu mai spun ca dimineata te pacaleau sa mananci ca altfel te spurca pupaza, nu aveam nici o grija decat sa hoinaresc cat era ziulica de mare.
Acum muncesc de’mi sar capacele, banii nu-mi ajung de nici un fel …life…sucks
Intr -adevar singurele momente cu adevarat fericite sunt cele din copilarie..si cred ca sunt singurele pe care mi le amintesc de parca ar fi fost ieri..La televizor vedeam jumatate de ora desene animate..si un picut mai mult sambata,la Clubul de sambata..Deci aveam suficient timp,sane jucam “de-ascunselea”,”de -a mama si de -a tata”
,”ratele si vanatorii”..Timp sa alergam pe dealuri,timp sa jucam fotbal,fete si baieti.Timp sa mergem prin lanuri de porumb,sa rupem” parul” porumbului pentru a ne face plete..Timp,sa ne furisam in gradina si sa ne strecuram degetelele prin gardul vecinului,pentru a-i manca zmeura..
Iar la scoala,asteptam soneria ce anunta recreatia,pentru a fugi in turma afara..sa mai jucam “ata” sau sotron..
Bravo Serbane!!
ps:Bebe,nu stiu cine a scris ce ai postat tu dar nota 10..
Da, asa-i! Noi am crescut altfel si am avut o copilarie frumoasa, dar hai sa-i intrebam pe parintii nostri cum li se pare copilaria nostra in comparatie cu a lor?
Si legat de cum ne crestem copiii, depinde in mare parte de noi daca ei o sa aiba o copilarie fericita sau nu, daca o sa aiba ce sa isi aduca aminte. Sta in puterea noastra sa-i invatam ascunsea, mata, tara tara vrem ostasi, pac-pac si alte jocuri din astea, chiar daca ei cresc printre blocuri si nu printre copaci, pentru ca pana la urma ei cresc unde le este casa, iar casa lor noi am ales-o, nu ei.
De multe ori ne adunam si depanam amintiri din copilarie, poate pentru ca suntem mai multi frati si fiecare aduce cate o amintire sau pentru ca inca mai vizitam vechile locuri nu stiu inca cert este ca nimic nu mai este cum era. Locul copilariei mele e relativ aproape de Bucuresti si a ajuns mai repede multe “imbunatatiri” iar ceea ce a fost s-a pierdut. Nu mai este padurea, garla s-a schimbat pentru ca se cara pietrisul din vad iar malurile se surpa, pasunile sunt pline de ciulini. Imi pare rau ca nu va mai putea vede si fiica mea ceea ce eu pretuiam la acele locuri, nu va putea sta intinsa pe iarba si s-a vada norii cum trec, sa asculte seara tarziu cantecul pasarilor si al greierilor, sa-si faca cazemate dein baloti de paie……… s-au dus toate. Mare pacat pentru ei acum nu stiu cum sa se joace, nu vor invata ce inseamna sa pretuiesti natura si sa te bucuri de lucrurile simple.
Frumos dar trist.Am uitat sa mai fim noi insine si cei mai multi dintre noi au uitat de unde au plecat si daca aud ca domiciliezi la tara iti spun aproape in fata “taranule”dar ce stiu ei ce este cu adevarat viata la tara ,cate bucurii iti creaza numai faptul ca respiri alt aer.Este inca frumoasa viata la tara ,incercati
mai sunt copii (putini ce-i drept ) care au parte de o astfel de copilarie.copilaria mea a fost prelungita in facultate .cantatul la chitara la lumina focului si colindatul padurilor de prin valcea.se auzea decat zgomotul apei
.iar copii de azi,ce traiesc in orase galagioase,se bucura de natura .
eram in the fifties la sor’ mea si ii spuneam ca ninge la munte si abia astept sa merg la schi. si de la asta a pornit totul. ne-am amintit de iernile noastre din copilarie,de dealul viilor(dragasani) doamne ce frumos mai era! plecam dimineata si ne mai intorceam seara de la sanius cu hainele inghetate pe noi, sloi. mergeam pe deal sa ne dam cu sania printre randurile de vie, faceam bob si chiuiam de ne auzeau parintii de acasa. cel mai frumos era cand intram cu sania intr-un spalier de saream trei metri intr-un tufis de mure. cum dadeam cu parafina pe sanie ca sa alunece, cum ne duceam tocmai pe “valea turcului”, acolo erau cele mai bune partii pentru sanius. mergeam cam 3-4 km pe jos peste dealuri prin zapada ce ne ajungea pana la genunchi. era o adevarata competitie cine face cel mai repede un om de zapada. sau incercam sa facem toti cel mai mare om de zapada mai inalt decat noi si trebuia sa ne uracam pe sanii ca sa-i punem capul.cum faceam ghetus cu putina apa iar vecina punea cenusa si il stica.
vara mergeam cu prietenii tot pe deal,pentru ca o parte din ei aveau capre. mie imi placea sa merg la bunici la tara pentru ca aveau mai multe animale. asa ca acolo ma duceam cu capra cu vaca si cu calul. calul de care aveam eu grija, era de fapt o iapa foarte blanda, avea probleme cu un ochi, nu prea vedea bine. o luasera bunicii de la c.a.p. pentru ca avea doi manji. pe ea o puteam calarii fara probleme,de ceilalti doi cai avea grija bunicul: un armasar naravas si o iapa care musca.
stiti ce fac astazi copii acolo? descarca filmulete de pe net cu p… mea si alte obscenitati, se stang la colt de stada si comenteaza asta. noi ascultam metallica, nirvana si ac/dc si jucam pitulusu.
Foarte adevarat ce ai scris tu aici. Traiesc si eu acelasi sentiment de fiecare data cand merg acasa. Aici e site-ul meu, despre satul meu http://www.sambata-de-jos.ro
Vârsta este un preţ scump de plătit pentru maturitate.
Da… generatia asta am prins-o si eu… sunt din Caracal si am copilarit la bunici in zona de case din oras. Imi amintesc cand veneau la gradinita doi batranei cu caruta cu butoiase de inghetata si imi dadea bunica dimineata bani sa-mi cumpar, cum ne jucam intre noi elastic, sotron, roata invartita cu sarma, pitulatea, cum mancam rosii cu sare si paine. De Craciun ne duceam cu colinda, si de Revelion ne facuse tata un cap de capra din lemn si ne invata versurile : “tza tza tza capritza tza, n-are capra ce manca…” si acum mai stiu dialogul intre jidan si cioban, respectiv tiganca care venea sa deoache capra ca se imbolnavise…
Mergeam la cules de vie unde era o atmosfera nemaipomenita, in josul terenului era ditamai balta si mergeam si ne balaceam. In zilele de vara cand ploua, ne descaltam si stateam pe strada pe langa trotuar unde se scurgea apa la vale si ne placea la nebunie. Mergeam la furat de lubenita de la vecini doar ca era amuzant si dupa le mancam la cativa metri, si cand eram intrebati faceam pe nestiutorii. Ce vremuri!
… offffffff, ce frumos a fost… Eu am copilarit in Maramures, cel mai frumos loc din lume, cu oameni buni, calzi, sinceri, primitori, totul e foarte frumos acolo. Am fost in vara acolo, la un botez, mama copilului m-a rugat sa ma imbrac in costum popular, creda ca o sa refuz (eu fiind de la oras), am purtat cu mare placere si mandrie costumul frumos din MM.
Duminica, bunica ne obliga sa mergem la biserica si unul din familie trebuia sa fie imbracat in costum popular, eu eram in vacanta, asa ca vara eram pedepsita de verisorii mei sa imbrac costumul popular, dar mie imi placea la nebunie. Ce vremuri faineeeeeeeee, dare faineeeeeeeeeee. Copilul din poza e mandru de mine, de ce am ajuns… Incerc din rasputeri sa-mi educ fetita sanatos si curat, desi e tare greu in nebunia asta…
Multumesc Serban ca m-ai oprit o clipa din “nebunia zilnica”…
Macar o ora sa mai traiesc copilaria la bunici, macar o ora sa ma ascund in vita de vie dupa vreo nazbatie
)…macar o ora sa ma usture talpile de la julituri dupa scaldat…wof Serbane! cred ca daca mi s-ar da de ales nu as mai vrea prezentul, iar viitorul nici nu m-ar mai interesa.
si ei isi amintesc cu bucurie vremurile de demult si se intreaba cand au trecut si le place sa povesteasca si sa li se aminteasca.
Nu sunt din generatia ta, sunt dintr-o generatie mai tanara, nu cu mult, dar mai tanara si tot am prins viata fara griji.
Chiar zilele trecute vorbeam cu un prieten care nu a trait niciodata la tara si imi spunea cat de trist era cand venea vacanta de vara si toti prietenii plecau – TRIST!
Si mai spuneam cum ca daca as stii cum e sa duci viata pe langa bunici cu atata timp liber si spatiu de joaca, precum si cu atatea optiuni in aer liber – si sa nu fi trait vreodata asa ceva nu as mai iesi din depresie.
Emotionant postul – mi-a adus amintiri dragi si mi-e dor de bunici, pe care ii multumesc lui Dumnezeu inca ii mai am – ma duc sa le fac o vizita mai lunga chiar azi
Imi doresc numai sa le pot acorda copiilor mei aceasi sansa pe care am avut-o eu, poate nu totul e pierdut – e o copilarie sa gandesc asa – dar pana la urma nu ma grabeste nimeni spre maturizare
edit by serban:
cred ca suntem ultima generatie care a prins “lucrurile simple” din viata! si ce frumoase erau!
nu cred, pentru ca mai sunt copii care cresc la tara, fara calculator si se bucura la fel cum ne bucuram si noi(eu am 24 de ani si am avut o copilarie plina), dar sunt din ce in ce mai putini
Serban poti s-o stergi daca nu-ti place dar si asta e dematurizare…
Mi-e dor de buna mea batrana
Mi-e dor de prispa casei ei
I-as face de-ar trai cununa
De toporasi si ghiocei
Mi-e dor de painea coapta-n vatra
De buna mea cu maini muncite
Mi-e dor de strachina curata
Plina cu muraturi acrite
Mi-e dor sa fiu copil din nou
Sa simt mirosul de sarmale
Sa fur de sub gaini un ou
Si-apoi smantana de prin oale
Ma doare aceasta intrebare
Si nici nu pot s-o pun subtil
M-am saturat sa fiu om mare
Bunico, vreau sa fiu copil.
Recunosc ca tineretile mele nu au fost facute pe la tara,ma rog,locul unde traiau bunicii mei nici nu prea se numea tara,avand in vedere ca traiau in Dobroiesti,aici,la periferia orasului,langa locurile unde Caddy,Tataee sau Uzzy scoteau primele singleuri,dar totusi,avea aiura de sat.Ma jucam impreuna cu prietenii jocuri precum “Lapte Gros”,”Fata-ascunselea”,”Leapsa” si alte jocuri ce la multi ne-au facut tineretile,mergeam in fiecare sambata dimineata la stadion si spargeam seminte,uitandu-ne la echipa locala ce joaca si acum intr-o divizie judeteana,iarna nu mai spun ca pe ulita satului era concurs de dat pe sanie cand zapata iti ajungea pana-n genunchi,hehe….vremuri frumoase.Pacat ca s-au dus si acum suntem acaparati de grijile vietii.
Serbane, m-ai lovit! Azi am intrat prima oara pe blogul tau, si de vreo doua-trei ore il tin minimizat in taskbar, facandu-mi curaj sa-ti citesc articolul asta pana la capat. Ai descris in linii mari vacantele si copilaria a vreo 80 la suta din cei de varsta noastra. Iar descrierea asta doare, pentru ca deja locurile, varsta si trairile respective raman tot mai departe in urma; eu cand ajung acum in locul unde s-au petrecut toate astea vad locuri, lucruri si oameni, dar toate sunt schimbate, locurile s-au adaptat “economiei de piata cu baroni locali”, oamenii nu mai sunt senini si destinsi… Gata, ca deja sunt deprimat.
Da-i bataie in continuare (si cu blogu’ si cu Cronica)!
Imi este sincer mila de generatiile de copiii de acum ,n-o sa aiba nicio sansa sa traiasca copilaria pe care am traito noi ( cei trecuti de 25 de ani ) .E pacat si trist ca multi dintre ei n-au citit o carte si ca si-au creat o lume virtuala in care nici macar parintii nu-si au locul ,sa nu mai discutam de prieteni .Dupa parerea mea noi astia crescuti pe vremea comunismului am avut o copilarie mai frumaoasa ,stim sa apreciem lucrurile altfel si aveam ce povesti . Ce vremuri ,ce frumos … daca as putea sa dau timpul inapoi tot asa as vrea sa-mi traiesc copilaria .
Nostalgii ! Amintiri din copilarie ! Visuri frumoase ! Viata merge inainte , Serbane , timpurile se schimba , celularul si calculatorul poate au distrus mai mult din trecutul nostru decat au distrus criminalii ce au condus Romania in ultimii 20 de ani ! Satul romanesc nu ar fi putut sa ramana la fel ca acum 30 de ani decat daca taranul roman ar fi avut aceeasi sansa incepand cu ’90 precum taranul francez, englez sau german ! Putini din tinerii de azi au macar o boare de idee cam ce fel de nostalgii ne prezinti tu aici ! Cand nu ai termen de comparatie nu poti macar sa’ti inchipui timpuri ca cele pe care le evoci tu ! Noi , cei mai batrani, DA! chiar daca unii sunt la capatul lumii !
felicitari!
citind cele scrise de tine, mi-au dat lacrimile: mi-am amintit de vacantele petrecute la tara, printre dealurile fermecatoare de la poalele muntilor.
toate cele bune!
foarte foarte frumos subiectul si impresionante comentariile.
citindu-le mi-am dat seama ca totusi s-ar putea sa mai avem o sansa ca natie,ca oameni si ca ceea ce se intampla acum e doar o consecinta a ,,valului”de schimbari venit peste noi.poate pana la urma razbim si noi si vedem iar soarele.totusi copiilor nostri le putem oferi o particica din ce am trait noi cu un minim de efort.poate!mai sunt locuri in care sa memorezi si sa transmiti asemenea sentimente.inca o data felicitari HUIDU pt.subiect si celor care au raspuns.la mai bine.
….”Nu stiu cum sunt alţii dar eu cand ma gandesc …s.a.m.d. la Humulesti…” Serbane !!! treci pe carare ….lasa povestile pt cel mic:))
PS. oricum ..dragut articol:D
Te salut
Pe cat punem pariu ca astia de la Voltaj nu s-au gandit nici macar la un sfert din cate trairi ai enumerat tu (singurul lor tel fiind, probabil, sa prinda la cati mai mult nostalgici)?
Propun sa-i mai lasati in zeama lor de manelisti electronici, ca amintirile nu va sunt conditionate de nimic.
iti dai seama ce ai facut serbane?am ras si am plans citind aceste mesaje…doamne tare frumos mai era cand mancam mamaliga cu lapte si singurul dulce erau gogosile si clatitele…nu a avut” mamaia”mea vaca dar a avut porc…si imi placea tare sa adun “buruian”pt porc..rasplata era…lasat la scaldat in moldova!tare es vrea sa mai traiesc vremurile alea..minunate!
Ce pacat ca au trecut acele vremuri ;-( Copii nostrii nu vor stii ce inseamna vacante de vara la tara fara TV, net, tone de dulciuri etc.
Ce buna era intr-o mana painea unsa cu unsoare mancata pe fuga pe ulita satului si in cealalta mana rosia sau ceapa smulsa direct din gradina bunicii.
Si eu am copilarit intr-o zona la fel de frumoasa, din pacate ultima data cand am trecut pe acolo nu am gasit decat o mare de PET-uri. Pacat ca nu te mai poti retrage nicaieri in liniste fara sa vina intenetul dupa tine.
Cata dreptate in ceea ce a scris Huidu. Am ascultat piesa inainte. Imi place mult si mai sunt piese de genul asta, la fel de frumoase. Eu am avut o copilarie fericita si as vrea in fiecare zi sa ma intorc in timp sa mai traiesc din clipele fericite de atunci, sa-mi revad bunicii, prietenii, dealurile si ulitile pe care ne jucam fara sa ne imaginam ca o sa vina vremuri pline de griji si alte chestii urate.
Felicitari pt articol ,e super iar de melodie ce sa mai zic …cand am ascultato azi dimineta la radio mi-a fugit gandul la copilara frumoasa petrecuta la tara .Am locuit la sat dar nimic nu se poate compara cu aerul ,linistea ,bunastarea de acolo.Mi-ar placea ca tinerii de acum sa aiba doar o particica din copilaria noastra …ar gandi altfel si ar pretui mai mult .Salutari
Aproape toata lumea s-a regasit in descrierea copilariei tale, dar acest post este pornit de la acest necaz: “Am fost sa-mi iau ramas bun de la bunicul…”
Sincere condoleante.
Hehe… cunosc zona… chiar f bine… eu am crescut la Otesani..
Ai urcat vreodata la Arnota pe picioare? 
oricum, ai f mare dreptate, si eu inca mai cred ca mai am ceva din copilul ala in mine…
MULTUMESC !
Multumesc pentru lacrimile care-mi spala sufletul plin de aceleasi nostalgii pe care ai stiut sa le exprimi atat de bine!
Condoleante pentru bunicul tau….
si pentru toti bunicii care au plecat luand cu ei copilaria noastra simpla,sincera si adevarata….
…Ne “omoara” vremurile, coane!
Ai mai postat de copilul “din tine”/noi. Iti place sa te (mai) joci…
Amintiri frumoase, da…, pentru toti, oricum ar fi fost, copilaria e unica. Si (ne) marcheaza. Pe unii, chiar ii maturizeaza mai repede.
Dematurizarea? Melodia, super!
PS: felicitari prietenului oltean! Si tie, ca ai asemenea prieten.
asta nu e piesa,o piesa are rime cel putin… texte de astea poa sa faca oricine,dar nu oricine poa sa si cante. praf..nu stiu de ce se mai chinuie saracii. probabil ptr ca sunt multi fraieri care inca le cumpara albumele si le asculta piesele astea penibile. Sunt o rusine ptr industria muzicala din Romania,si nu numa ei..
@cineva: apropo,sunt rime,dar fortate…zgarie la ureche…
am ascultat piesa si mi-a placut foarte mult..deasemenea si articolul …m-a cuprins nostalgia cand ma gandesc la copilarie…frumoase vremuri..
Intr-adevar,este o piesa foarte buna!!!
De fapt, din partea formatiei Voltaj nu te poti astepta decat la melodii de calitate si mesaje extraordinare, pentru cei care le inteleg.
Suntem apropiati ca varsta si cred ca acesta este motivul pentru care il apreciez pe Calin Goia ca fiind un reprezentant al tinerilor din toate timpurile, tocmai datorita mesajelor transmise prin melodiile sale.
Felicitaripentru initiativa ta, Serbanica!
Astept cu nerabdare si alte articole la fel de interesante!!!
Numai bine!
Din Cluj, mai exact CAMPIA TURZII, cu mult drag, IOLANDA
intradevar nu are rost sa repet ce au scris majoritatea…piesa buna comentariile si mai bune..un serban huidu care si a deschis putin inima si a spus ce voia sa spuna poate demult dar nu a avut timp…de obicei in preajma sarbatorilor de iarna ne amintim cu nostalgie de vremurile trecute…sarbatori fericite tuturor
Draga Serban cred ca ai picat intr-o usoara depresie.La TV esti numai zambet iar pe blog te apuca melancolia si tristetea.Te consideri chiar asa de batran,chiar asa de matur?Esti mai simpatic cand esti vesel,optimist si rautacios.
Imi e dor de tot. De vremurile knd traia tata knd ne duceam la bunici si alergam,imi edor knd eram toti frati inpreuna si faceam numai tampeni iar mama ne certa.Imi e dor de foarte multe lucruri dar nu le pot insira pe toate k ma dore foarte tare cand ma gandesc la copilarie. Pakt k am pierduto foarte devreme.pop
Sunt curios cum te vei purta in preajma copilului tau , atunci cind va avea patru sau cinci ani . Este o virsta superba, si uneori TREBUIE sa redevii copilul din tine . Din pacate este din ce in ce mai greu.Nostalgiile cu lumea rurala tin de cald pina cind tristetea locurilor si a caselor ne infioara si ne trimit in cruda realitate .
plecatdecasa.blogspot.com
Sufletul bunicului tau sigur s-a inaltat impacat…Doar ti-a oferit atatea…Iar amintirile astea atat de frumoase sunt nepretuite si inseamna mai mult decat orice!
Si ma gandesc ca l-ai rasplatit. Iti dai seama ce mandru a fost de tine?…
Condoleante.
Super piesa, Voltaj forever !
De data asta m-ai facut sa ma intalnesc si sa stau de vorba cu mine… Mi se intampla, dar nu foarte des si asta ma doare. Cand, Doamne iarta-ma sa te mai gandesti la ce e frumos, sau ce a fost frumos cand te coplesesc grijile si alergam toti dupa bani, nu ca sa facem averi, ci sa supravietuim??? Fir-ar, as fi vrut sa ma nasc intr-un alt timp si sa stii, copilului din mine nu-i place deloc cum sunt azi, el nu are nici o vina si nici eu, ca a trebuit sa ma adaptez (nu intru totul) unui sistem pe care nu-l inteleg si in care nu-mi place sa traiesc. Pe langa asta si eu ca si altii nu suntem capabili de schimbari majore.
Ultima data am fost intr-un astfel de sat la inmormantarea bunicii…bunicul nu mai era…toate cele povestite de tine le-am regasit in amintiri…le-am trait odata … acum nu mai sunt.
Am gasit cu ocazia acelui drum un sat trist,preocupat de griji si indoit de nevoi.
Iti multumesc Serban ca ai adus vorba despre toate vremurile frumoase … uitasem de ele…mare pacat ca copii nostri nu mai pot avea parte de lucruri de acest gen…deh evolutia asta.
Jos palaria in fata ta tatic sentimental ce esti !
…satul de fragi si de mure si de ciuperci cu sare cum zicea unu pe aici, noi la vaci jucam “PIU” e jocul acela ca un fel de baseball ca la americani doar ca la noi e cu doua betze si un cerc scormonit in pamant sau ne urcam in capaci pana in varf si ii aplecam…da nu pe toti ca unii se rupeau de pe la jumate aaa sau ascunsa in podu poietii in fan cu vecinele de prin sat…hmmm…partea asta o tin pt mine.
Serban, de obicei ma faci sa rad. Acum mi-au curs cateva lacrimi. De dor. De dorul copilariei de care vorbesti, de praful de pe ulita, de mersul la balta, de mancat pepeni pina ni se umflau burtile de parca i-am fi mancat intregi, de painea cu zahar, de laptele fiert si usor afumat pe plita sobei, de cartofii in coaja din cuptor, de gemurile facute de bunici, de gutuile dintre geamuri, zapada pina la fereastra, de turturii lungi…De tot.
Nu mai am nimic din toate astea si daca nu ma gandesc prea des este pentru ca uneori doare.
“Tara” mea e la 35 km (Frumusani-GRUIU-Calarasi) de capitala, nu departe, dar cand eram copil era “tara”. Acum ulitele sunt pustii,copiii nu viseaza decat la oras, masini, haine de firma, merg la internet in sat si il au ca idol pe jiji.
Iar Bucurestiul se extinde rapid spre “tara” mea. Au rasarit fabrici de mezeluri, de lactate, vile etc. In curand o sa fie un fel de periferie a orasului. Iar copiii mei nu vor merge la bunici la tara ci la bunici la periferie. Din pacate.
Foarte interesant,din pacate aceasta este realitatea si cred ca orice persoana trecuta de 20 de ani se poate regasi intr-o oarecare masura in cuvintele acestea scrise atat de frumos.Felicitari pentru tot ceea ce faci.
Huidu am uitat toti de unde am plecat.
frumos, frumos.. si articolu si piesa…
dar mai ales articolu, mi-au dat lacrimile.. mai ales ca sunt la 800 km de casa… si se apropie si sarbatorile. si am 2 ani de cand nu am mai trecut pe acolo!!
unde esti copilarie ?
Cine stia ca Huidu are si o parte sensibila….:P surprinzator!
Serbane , ce poti sa-mi spui despre muzeul in aer liber al trovantilor ? Tot prietenul tau cu Buila – Vinturarita , s-a ocupat si de asta ? Am fost acolo dar pozele mele n-au iesit . N-ai cumva o poza facuta de tine linga sau la trovanti ?
plecatdeacasa.blogspot.com
ce sa faci, este in stilul propriu al voltaj.
Ai miscat ceva sentimente cu noul topic.Cu toate ca dematurizarea si-ar dorio si un stuudent nu doar cei trecuti de 30 de ani.Imi doresc sa ajung acasa la tara ,unde, de cate ori m-am reintors m-am simtit de 1000 de ori mai bine decat in Urbea X.
Bine realizat topicul ,si te rog in numele celor ce scriu aici ,ca de acum innainte sa citim numai topicuri care sa ne descreteasca fruntile,nu vrea nimeni sa mai afle ceva rau…suntem saturati de asa ceva.Si zic eu ca asta e cheia succesului,asa putem fi alti oameni,aducand lucruri bune despre ceea ce ne inconjoara si privind partea pozitiva a lucrurilor.Si astfel aflam ca ai trait la tara,unde pentru mine,nu e o rusine,asa cum generalizeaza poporu.Ciao te asteptam cu topicuri fara viloente,fara oameni inselati de stat sau de altele,fara Badea,fara multe altele…aduti aminte cum e la tara,toata lumea se intelege bine,deoarece oamenii de la tara sunt mereu bine intentionati.
Chiar zilele trecute povesteam cu niste prieteni despre toate jocurile din anii copilariei, “ascunselea, prinselea, para, castel, tara tara vrem ostasi, ratele si vanatorii, 1,2,3, la perete stai” si multe altele… erau alte vremuri, alti oameni, alte mentalitati…
Ce vremuri… Ma bucur sa vad ca multi dintre noi avem aminitiri. Abia astept sa ajung acasa de sarbatori si sa merg sa imi vad bunicii (desi de la bunicul nu am putut sa imi iau ramas bun luna trecuta
)
nu era
era de fapt 
La mine a fost mai misto partea cu vacuta;)tinand cont ca mergeam pe malul Sabarului…si toata ziua prindeam peste si scoici pe care le frigeam pe tabla…dupa aia am venit la liceu si la facultate si s-a gatat tot…btw: cum mai e cu scutirile pe la liceu ca pe vremea noastra stiu cum era:P(coleg de grupa in facultate mi-a fost un fost de-al tau de clasa in liceu)…ma da ce e cu dezbracatu’?ce a patit?
toate bune si daca mai ai pe cineva la tara trimite copilul acolo sa se bucure chiar daca o sa iti fie greu fara el in plus o sa invete bunul simt care pana si pe la sate e pe cale de disparitie din nefericire…
Alles Gutte!
Salut Serban. In legatura cu raspunsul tau la un comment as vrea sa-ti spun unele-altele… “suntem ultima generatie care a prins lucrurile simple”… Suntem cam de aceeasi varsta. Ne bucuram noi de lucrurile simple, da mai tii minte ce ne luceau ochii la alea “complicate” (masinute, robotei…)… Asta ca o paranteza.In ordinea principala de idei, avem copiii pe care ni-i “facem”. Cand spun asta ma bazez pe experienta celor 4 copii personali si a celor o suta si ceva de la scoala. Ce “plantam” aia “rasare”. Principalii “daunatori” sunt divortul parintilor (=>lipsa de autoritate), necaldura relatiei adult-copil (lipsa de comunicare), nesupravegherea (discreta, dar “atenta”)sau dimpotriva ingradirea exagerata(=>frustrarea), “preaiubirea” (rasfatul), neresponsabilizarea (“am si drepturi dar si datorii”). … Nu-i putin lucru sa cresti un “om”… N-a fost niciodata, dar acum e mult mai solicitant ca altadata. Copiii de azi nu sunt nici mai buni nici mai rai ca cei de altadata. Te invit oricand sa te “strecori” printre ei si sa le acorzi atentie, simpla, “neformatata” de nici un fel de judecata sau prejudecata, ca tot vorbim de lucrurile simple… Sunt inteligenti, sunt curiosi, sunt curati (deep inside), sunt vii… Dar fiindca traiesc intr-o jungla a tentatiilor, au nevoie de un atent si constant “ajutor”. Si mai ales de exemplul personal. Mai intai trebuie sa ne intoarcem noi insine la lucrurile simple, esentiale ale vietii. Noi am crescut cu ele, fiindca erau pretutindeni in jurul nostru. Acum dau navala peste noi agresivele “noutati”. Cele simple sunt tot acolo, dar nu mai sunt foarte la indemana. Vorbim despre ele, dar cati le si cautam cu adevarat…
edit by serban:
am un baietel de un an si jumatate inteleg exact ce spui!
Amintiri?
Stii cum arata orasul tau acum 100 de ani?
Priveste aici!
http://cozonacindar.ro/ .. hai sa aducem un zambet si un cozonac pe masa copiilor , in seara de ajun…
poti ajuta si tu … trebuie numai un click!
frumos pe dreaq. cind le zice serbanica fraerica suna atit de prost!… ce-ai vrut ba sa zici cu: de-au plesnit tenesii “finca dragasani”? esti cel putin bulversant!
postul nu iti este adresat…daca nu stii tu despre ce e vorba nu ineamna ca eu sunt bulversant: finca dragasani era o marca de tenesi fabricati de fabrica Finca din dragasani! asa se numeau ei! cei care au copilarit in anii 80 stiu exact despre ce vorbesc! dang!
schimbam posturile la intimplare azi si am lasat un pic pe prima unde era era cronica circotasilor. si vad ca tu, serbanica fraerica, ii zici aurei urziceanu cum sa vorbeasca corect. tati, macar renunta la postura asta de rahat de mare gramatic cind tu insuti nu poti lega doua cuvinte, iar propozitiile ies confuz, fara cap si fara coada, un fel de teatru absurd… asta mi-a venit.
pese: e o adresa corecta de e-mail, buei. si ma duaaaaare-n… cot ca stergi tu comentariile si alte alea. fics in … cot!
in cazul tau le las! esti un bun exemplu de dobitoc sinistru care habar nu are pe ce lume traieste da’ se da rotund!
Dar de ce purtati doliu?
Ce, a murit humorul?
Veselia de abea ce va incepe!
Apropo de doliu si ciocli, va recomand sa dati la Prima filmul “Maratonci”-comedie tragica super pentru cine gusta umorul negru de carcotas.
Imi plac costumele de azi ale bebelushelor, sunt curios ce veti mai pune pe ele la Craciun…Intrebare intrebatoare:de ce nu apar toate in acceasi emisiune?Cu 3 BBluShe.
Ah, poate ai influenta la patron sa dea filmele coreene:”Sex is zero” si “Sex is zero 2″- vor starni rasul si in cei mai “incrâncenati”.
Am auzit ca vine seful Ford -Fleming la TVR: Vânati-i calul de sub fustanela(desi nu e turc:)si trimiteti pe Hrubaru sa il intrebe de caroseria “Fusion” din caruta romanes trasa de armasari pur sange la Craiova.Intrebati-l de prezentarea Ford a “Fusion” si spuneti-i ca biscuitii au fost deliciosi.
De asemenea ca Euro Centre Info Brasov a luat mentiunea la Porto in Portugalia si RLE International SRL produce muuult rahat cu stafide in apartamentul de la etajul 8.Deci sa stea linistit in Koln
Sa traiti bine !
Mai..nu stiu ce sa zic…Eu nu am dekt 16 ani da in timp ce, ceilalti colegi si prieteni sunt infundati cu capu in calculator jucandu`se Manager, fifa, cs…si alte jocuri…sau pe mess…eo prefer sa ma duc la un fotbal in stadion..(k e la 50 m) si de cele mai multe ori imi sun prietenii, ne strangem minim 3 si mergem in satele invecinate…(ps: eu nu stau la sat…stau la oras..Medgidia). Nu imi regret copilaria si ABIA ASTEPT VACANTA DE VARA sa plec dimineata si sa vin seara :X:X:X
Mergem in satele vecine cu bicicletele…am uitat sa precizez.
Ce-ti venii, Serbane cu articolul asta?!. Ca mi s-au umplut ochii de lacrimi!
Serbane, am plans si m-am regasit in multe povesti…dar decat sa plangem ar trebui sa vedem cum sa facem ca si copiii nostri sa aiba copilarie…in natura nu se mai poate..dar de prostii de pe net si de pornografie media am putea sa-i protejam?…chiar nu se poate face nimic ?
ASTEPTAM UN NOU ARTICOL DIN PARTEA DOMNIEI TALE, SERBANE!:)
Tot eu…am vrut sa spun ca tinerii si copiii nu au nici o vina…noi le-am luat posibilitatea de a se autoeduce intr-un mediu curat si sanatos…noi aveam la dispozitie niste dealuri curate cu flori si oxigen…ei au la dispozitie un calculator si un televizor …unde domina prostia pe care adultii vor s-o vada pe ecran si de aceea are rating…nostalgia ar trebui sa conduca si la ceva concret…numai bine!!!
Chiar mi-e dor de vremurile cand mergeam la bunici si prindeam fluturi cu un ciorap pe-o sarma si beam lapte crud cu spuma ….nepasteurizat…
Huidu, de ce ai fost ironic aseara cu Teo Trandafir?
Ce ti-a facut?
He… ascultam melodia şi m`am apucat să citesc şi în timp ce citeam mi`am adus aminte câte ceva din copilărie, chiar dacă nu`s chiar aşa de bătrân că am numa 25 de veri împlinite, mi`am adus aminte ce frumos era în Alba Iulia (oraş natal) de 1 Decembrie, că venea o groază de lume era plin oraşu de oameni de prin alte părţi, autobuze, maşini şi, normal noi copii care alergam prin oraş dupa minunatele POCNITORI că să speriem lumea
. Asta o fost una din întâmplările copilăriei mele.
P.S. Mişto rău şi melodia şi postul
draga serban imi place mult emisiunea voastra desi am doar 13 ani iar cand vorbesti ca la tara imi aduci aminte de bunicii mei din bistrita abia astept vacan ta de vara ca sa merg la bunici.
dar de fiecare data cand ma gandesc la ei imi aduc aminte “de ioana de la cluj” pt ca asa o cheama si pe buna sarbatori fericite si ne vedem la cronica
Uitam mereu lucrurile simple si bine stiute in copilarie si e mai mult decat benefica amintirea lor, ca sa nu murim pe dinauntru…
Eu nu pot asculta melodia, (nu stiu de ce, nu mi se deschide), dar mi-a placut mult ceea ce-ai scris.
Doamne !!! Ce senzatie …Am 30 de ani la anu ‘ si ma mandresc ca sunt printre cei carora cei din jur inca le mai spun din cand in cand…”maturizeaza-te !!! “Si sunt convinsa ca pe fetita mea de 4 ani am sa pot sa o fac sa-si aduca aminte cu placere de copilarie …totul e sa nu uitam noi cum a fost si sa incercam sa corectam asa putin si ce nu a fost placut!!!
Vom vedea ce am reusit cand ,poate cu putin noroc ii vom auzi si pe ei aducand-si aminte de copilarie cu nostalgie …
Din pacate mi-ar place sa ii pot spune si eu mamei mele si bunicilor ca a fost frumos si ca sunt cea de acum datorita lor …dar acum nu mai e posibil !!! Totul e sa nu ne dematurizam prea tarziu …:)
Imi cer scuze m-am lasat putin luata de val …concluzia e ca fost frumos pentru noi ,putem face sa fie frumos si pentru copiii nostri ,totul e sa stim ce sa le aratam
Foarte frumos Serban …Multumesc
Eu anul asta am inceput sa redevin eu cel din liceu sau cel putin o bucata din el. Am fost si m-am plimbat pe dealurile copilariei mele in primavara, am fugit intr-o sambata de octombrie la mare, recitesc cartile care m-au marcat in perioada aia si citesc cartile din biblioteca alor mei peste care am dat “skip” atunci si in general imi traiesc viata intr-un ritm sustinut si asa cum imi doresc dupa ce o buna perioada din timp am trait-o in mare parte din inertie. Si e fain sa stai din cand in cand cu cineva la taclale despre amintirile din copilarie …
edit by serban:
cred ca o sa-ti urmez exemplul!
Da, ai dreptate… Multe lucruri s-au schimbat in sate…
Eu am copilarit tot prin Valcea si in apropriere de Horezu, la Genuneni. Singurii care au mai ramas pe ulita sunt batranii, restul sunt plecati prin Italia si Spania. Cat despre mine, eu am plecat acum 8 ani cu ai mei in Germania.
Iar singurele semne de viata care le mai primesc de la vechii prieteni, sunt mesaje sau telefoane. Numarul il au de la bunica, care ii crede ca “le e dor de mine”.
Dar din pacate de obicei doar ma intreaba de piese auto sau daca nu cumva am interes sa “invartesc” ceva prin Germania.
Cu parere de rau, dar intre timp nici nu le mai raspund.
Stii, atunci cand esti mic si te uiti la prietenii tai care sunt cu un an sau 2 mai mari ca tine iti doresti sa fii ca ei, sa poti sa faci ceaa ce fac si ei , dar pe masura ce cresti parca te apuca nostalgia si si iti revin in minte vremurile de odinioara care au trecut prea repede pe langa tine.Oricum articolul e super si sfatul meu Traiti fiecare clipa ca si cum ar fi ultima
M-am regasit intr-o masura foarte mare atat in post cat si in melodie. Am mers des pe meleagurile copilariei in ultimul timp sperand ca voi gasi acea inocenta pierduta intre timp… astept Craciunul sa ne strangem toti acolo, familie si prieteni, sa depanam amintiri. Nimic nu mai e cum a fost in acel orasel de munte unde-mi face o placere deosebita sa mananc mancarea bunicii si sa ma ascund de vacarmul bucurestean…
Unul din cele mai frumoase posturi pe care le-am putut citi. Si atat. Prea multe ganduri ma invadeaza si n-ar trebui sa le invalmasesc aici.
Constantin Brancusi spunea: “Cand nu mai esti copil ai murit demult”. Cred ca ne inconjoara multi zombi.
iti simt durerea sherbane, imi pare rau pentru bunicul tau…
daaa,
cei crescuti la bloc se uita crucis la articol. Da si cei care au trait asa…
mie mi-a adus aminte de buzunarul drept plin cu nuci si de cel stang umplut un colt de paine. Era tot ce-mi trebuia pentru a rezista o zi pe garla!
Bravos!
salut serbane…
nu am mai facut un comment de o su de ani…da sapt trecuta m-am uiatat la emisiune si am vaz’t interviul ala luat de o proasta lui despot…am ras de am plesnit,il stiam mai dinainte de pe youtube,dar oricum a fost savuros si de data asta…:))
nu am avut unde sa las commentul asta si m-am gandit ca topicul asta e cat-de-cat mai potrivit dintre toate…
fii atent banc scos de romani imediat dupa asta:”La o ora de romana : Copii ati citit “Capra cu 3 iezi?” -Daaaaaaa…!!!!!!(raspunde clasa). -Tu, asta mic din prima banca, ia spune-ne cati iezi avea capra…? -Pai povestea se cheama “Capra cu 3 iezi”, nu? -Da -Si acum ma intrebati “cati iezi avea capra”? -Da.. -TREI,…in p_la mea….!!!!!!!!!!! -Adrian Despot,stai jos,”
mi-a placut si asta ff mult…sper ca si tie…
Ce frumos!!!!!!!!Copilaria ar trebui sa ramana un sanctuar unde fiecare ar trebui sa se retraga atunci cand umerii nu mai pot sustine greutatea rutinei zilnice….Daca am intelege cu totii k e mult mai usor si mai firesc sa te maturizezi,decat sa fii capabil sa te dematurizezi….
Eu nici macar nu am curaj sa-mi aduc aminte de copilarie si amintirile de la tara, unde am trait 17 ani caci decate ori o fac ma trec niste fiori prin tot corpul(nostalgia, nu altceva). Dar vad ca romanul are inca sentimente, doruri si un suflet care parca “functioneaza”. Adica vreau sa spun ca aici in strainatate unde traiesc discutii ca a ta Serbane nu se mai poarta(au trecut de moda). Aici vorbim de masini, fotbal, femei, bani si ce-am mancat ieri sau ce film vedem maine. Am trecut de la pascutul vacii pe malul Siretului in timp ce pescuiam si ma scaldam cu tot satul toata ziua la petrecutul intregului timp in fata calculatorului, intr-un oras poluat si galagios, si cu toate ca pare un avans, din contra…
Huidule, era sa ma faci sa pierd o lacrima… imbatranim cu totii, s-au dus zilele alea frumoase … ce frumos era la tara … acum parca au murit o parte din locurile in care am copilarit…
Sincer si eu mi-as dorii sa fiu iar copil .. sa nu am probleme greutti .. sa nu sufar .. din dragoste de exemplu
) … etc etc … ce bine era cand eram copil 
Super! sunteti cei mai funny cei de la prima TV! cand veniti pe la bacau ? eu am doar 15 ani
chiar si acum mai am un autograf semnat de carcotasi ati fost mai demult acum mai mult de 3 ani in bacau 
La mai multe emisiuni 
Momentul cel mai potrivit sa facem ceva ramane acum! Si e adevarat ca ne trebuie un pic de curaj sa ramanem copii in ciuda evenimentelor care ne dau viata peste cap! Dar putem sa facem ceva! Nu vreau sa cred ca sunteti ultima generatie care a prins toate minunile astea..si asta pentru ca avem in continuare printre noi oameni care stiu ca momentele astea de aur trebuie oferite si altora! Incercati sa recladiti acest spatiu al copilariei voastre pentru cei care n-au cunoscut-o! Lumea nu se schimba daca doar vorbim despre asta.. pentru ca am ajuns in situatia in care ne eschivam dupa un “bine zice” dar n-am timp sa-l ascult.. Vine zapada..vin sarbatorile..Cautati in sufletele voastre toate sentimentele de altadata si recreati-le! Veti fi mai multumiti si ii veti imbogati si pe ceilalti din punct de vedere spiritual! Nu lasati copii din voi sa moara!
ascultam kiss fm cand am auzit-o prima oara si stiu ca ai zis ceva de genu ca iti place sau ma insel ? sunt de acord cu tine! eu am trait la tara si la Bcuresti ! sunt nascuta in 89 si stiu prea bn ca de atunci s-au schimbat multe … dar cand eu am mers la tara inca erau traditi si inca mai sunt(poate nu la fel ca atunci dar inca imi face placere sa ma duc acolo pentru ca stiu ca ma distrez oricand) poate ma inteles gresit serban din mesajele pe care le-am dat dar nu sunt superficiala , sunt doar visatoare! visez pentru o lume mai buna , fara rautate si multa magie! poate da ,sunt naiva si inca copilaroasa ,dar cel putin inca mai sper la zapezi pe anii care mai vin!
interesant, Serbane, dar nostalgia ne cuprinde cand ne gandim la trecut, la copilarie, indiferent daca a fost la tara sau nu. de la o varsta, privim cu tristete trecerea anilor. iar cand devii parinte, timpul parca zboara printre degete. Depinde de noi, ca parinti, sa asiguram copiilor nostri un mediu de viata cat mai putin afectat de lucrurile pe care noi le folosim, dar le uram: telefoane mobile, calculator, televizor, black berry, internet, etc.
PS: Imi place patosul cu care bucurestenii URASC Bucurestiul
(scriu din provincie)
… frumoase vremuri… chiar daca ne faceam temele la lumanare, sau la lampa cu petrol, ne jucam de-a ascunselea sau multe alte jocuri inocente la fel ca noi… nu aveam computere, nici nu stiam ce sunt sau cu ce se mananca, nu dadeam bip-uri ci ne fluieram ca sa iesim la joaca. Dupa cum bine zicea o prietena de-a mea, suntem o generatie de invingatori, de visatori, de “first-timers”…
nu e greu sa trezim copilul din noi,dar acest copil este unul modernizat, pierdut de splendoarea satului.Marcante randuri,dar viata merge inainte.
Acum ca iti place melodia am vazut ca le-ai pus si pe bebeluse sa danseze pe refrenul ei. Deci tu chiar vorbeai serios, nu era doar un post.
)
Serbane,de 3 zile ma gandesc la aceleasi lucruri,tu poate ai avut norocul de a avea o ambitie mai mare si oameni veseli care te incurajeaza,dar simt ca sunt prea matur si mi-am pierdut zambetul,simt ca acel copil din mine moare,si e trist sa ma obisnuiesc cu ideea si greu insa sa mai fac o resuscitare.Chestia cu inchisul ochilor a functionat,iti doresc un an nou fericit si plin de indepliniri.De la un telespectator ce te urmareste de la prima emisiune,in care aveai mult mai putine kilograme,mai multa energie dar acelasi umor si aciditate pozitiva.
chiar asa e
(..trece timpul si nu face m nimic …iar copii nu vom ma fi niciodata
SUPER PIESA!!!!
Oricum, esti un fericit ca-i ajuns sa revezi locurile fericirii de alta data, si nu in ultimul rand sa-ti iei un bun ramas de la cineva drag.
Eu desi ajung in satul copilariei mele nu mai ajung pe coclaurile bucuriei. M-ai facut sa-mi fie dor din nou. Iti multumesc.
mai si la radio…mai tineti minte 11111 ani…….faceati scenete aaadevaraaatewe ce a nti9 patit/?//?
Hehe ce bine e sa fi copil
sa ai 16 ani sa te doara in cot de toate si de toti , sa traiesti din plin sa faci ce vrei , cat poti , si cum poti , eu nu prea as dori maturizarea dar nici sa ma trezesc folosind pe viitor texte de genu “date-n **** mea”
bine.. dati-o in fiecare dimineata la radio ca si nou ne place \:D/
sper k 2009 sa foie mai bun da 2008 sa nu se mai dea atate balbe
Serbane,am vazut ca ai sters mesajul meu…asta inseamna ca l-ai vazut si…ma rog…treaba…treaba mea a fost sa incerc,poate avem noroc…dar n-a fost sa fie…las’ sa le mearga bine la andrele si alte semiobscuritati numite static “vedete “cantatoare”".hai te-am pupat,toate cele bune!dan
@bebe: Sunt din gasca!!!
M-a uns la suflet ce este scris, pina acum nu i-am dat seama in ce generatie dementiala sunt! BRAVO!
Trist!
Imi place foarte mult cum iti organizezi blogul.
Te eliberezi, iti deschizi sufletul si ne povestesti intamplari care s-au petrecut in viata ta si care au o mare importanta sentimentala.
Urmaresc de fiecare data emisiunea miercuri seara, e ca o doza de fericire, de energie care ma face sa privesc altfel lucrurile.
tare piesa serbane dar din pacate exista oamenii pt care copilari a fost oricum numai fericita nu.Va invidiez pt asta ;eu sa dori insa sa ma mai nasc odata…poate as avea mai mult noroc.Mi-a placut si comentariul tau .astept sa te aud la radio.Voi imi innseninati diminetile.LA MULTI ANI.
super tare articol……cred k prin c ai scris ai reusit sa trezesti copilul din toti cei care au citit……si eu am avut o parte din copilarie la tara…..si inca incerc sa pastrez cv in mintea mea chiar dak totul a inceput sa isi piarda din culoare……acum sunt student la ase in bucuresti si am vazut tot mai rar acele locuri
…sper sa nu dispara 
…..trebuie sa gasim lucrurile bune in orice pentru a merge mai departe cu sufletul implinit ….multa bafta in continuare ….
Si eu sunt din gasca cu copilarie la tara
Cea mai frumoasa perioada a vietii mele!
Nimic nu se compara cu bunicii, cu serile petrecute cu ei la gura sobei si cu dragostea lor!
Multumesc Serban ca ne mai aduci aminte…
[...] pe Huidu. Printre bălăcărelile cu Badea (mă lasă rece confruntarea…) , am găsit un post despre “dematurizare”. Am scris şi eu unul mai pe la început de lună… Dar ăsta [...]
Huidule…..!!! bravo!!! felicitari pentru articol!!
uite inca o melodie despre…copilaria celor de azi si a celor de ieri. ascult-o. merita. (nu e cenzurata si exista vreo doua cuvinte mai “deocheate” , oricum melodia e foarte faina. ) http://www.youtube.com/watch?v=VXnhOiin06M
cand eram mic imi doream sa treaca timpul sa devin major sa nu mai existe restrictii la nimic dar acum as mai vrea sa trec odata prin copilaria fara griji…
cea mai mare parte a copilariei am petrecut-o la bunici mei la tara, m-am regasit in ceea ce povesteai….niciodata nu voi uita copilaria
generatia ’89 aici.
20 de ani, pierdut in mijlocul italiei industriale, scufundat intr-o meserie pe care sigur nu o sa o inghit si totusi am locul meu in care evadez. Zilele de vara de acum 10 11 12 ani cand ma trezea cocosul lui bunicu’ si nu stiam cu ce sulita nou inventata de mine sa il fugaresc; cand venea bunica cu laptele la patul meu si nu mai stia cum sa ma iubeasca si cum sa ma mai pupe(si eu cum sa scap de ea pe atunci…); zile in care ma trezea bunicu’ la 5 jumatate ca sa o duc pe Florica la pasune….gata ca vb prea mult. Am scris asta pe ca am vazut pe acolo la cineva care spunea ca “…noi am fost ultima generatia care s-a bucurat de adevaratele calitati ale vietii” ->a spus-o altfel dar asta era subiectul. poi tin sa spun ca nu e asa…poate pana si becali tanjejte la zilele lui de cioban…toti avem o serie de lucruri care ne tin legati de old times si care ne amintesc de adevaratele valori in viata. Doar generatiile care apar acum o sa aiba mari probleme in viata si inca nu se stie ce o sa fie de capul lor, care crescuti pe maini maneliste, care puradei mamei lor si asa mai departe…
anticii ziceau….
http://www.youtube.com/watch?v=9-xnwQ6d25M
Nu are cum sa nu te apuce melancolia cand te gandesti la copilarie. Copilaria mea, a fost Bucuresti. Nu au exista campuri pe care sa alergam dar aveam genunchii tociti in betonul din spatele blocului, maini rupte cand cadeam din pomii care se aflau intr-o baza sportiva demult abandonata, fotbalul din curtea scolii s-a mutat pe un teren artificial sau intr-un meci de FIFA jucat pe pc. Nu aveam laptopuri,psp-uri,telefoane mobile dar aveam fericirea in ochi de fiecare data cand mancam o ciocolata,beam un TEC dupa fotbal sau cand mergeam la cofetarie.
Pe vremea cand nu ne trimiteam sms-uri sa iesim pe-afara.. doar tipam in fata balconului prietenului respectiv.
Cum zicea un cunoscut: “..toate astea parca, sunt povesti de demult care-ncep cu a fost odata, poate-s eu nostalgic si habar n-am ce credeti voi, dar copii de azi parca-s mult mai tristi ca noi”
si ca sa-i fac reclama caci prezinta copilaria noastra: http://www.youtube.com/watch?v=VXnhOiin06M
Serban , ma bucur sa aud ca am copilarit in locuri apropiate(eu am copilarit in sat Genuneni, com.Francesti, loc unde bunicul meu a ramas in amintirea multor consateni ca un bun dascal si director de scoala).Valcea este un judet frumos dar prea putin promovat. Ma bucur ca ai amintit de Buila –Vanturarita, imi trezeste multe amintiri frumoase. Poate dai o mana de ajutor sa promovam zona din punct de vedere turistic. Nu ar strica, ca atunci cand ajungi pe meleagurile unde ai copilarit sa ii faci o vizita primarului de la Horezu(Constantin Nitu) , este unul din putinii oameni politici care este dedicat trup si suflet zonei Horezu.Eu l-am cunoscut personal si pot spune ca daca am avea in tot judetul oameni ca el in functia de primar s-ar schimba multe lucururi in bine!
cum zicea cineva mai sus… cand eram copil d abia asteptam sa cresc… sa nu ma mai trateze lumea ca pe un “copil”,n am profitat de copilarie din plin..iar acum ca am crescut….parca as mai vrea sa dau timpu inapoi macar o zi…dar nu se mai poate
ce faci serbane ,traiesc in sibiu de foarte multi ani dar am copilarit in aceeasi zona ca a ta si anume la Horezu este deosebit de frumoasa ,copilaria mea a fost ca si a ta mergeam cu vaca la pascut,colindam toate dealurile din imprejurimi ,mergeam la scaldat cu copii de varsta mea,liceul eu l-am facut la Horezu,tata-l tau a facut liceul tot la Horezu.Cunosc Costestiul foarte bine ,mergeam la familia preotului Constantinescu care avea o gradina de zarzavat superba si ciresi de maieream rude apropiate,sunt mandra de tine pentru ce faci esti nemaipomenit.Din tot sufletul doresc sa treci usor peste cele intamplate.Sa fi tare