Imi place la nebunie noul single Voltaj si nu neaparat melodia cat mesajul in sine! Cine nu l-a ascultat e bine sa o faca acum:
Si eu as vrea sa ma dematurizez…. am fost in weekend-ul asta la mine la tara. Locul unde am crescut, unde vara alergam pe dealuri fara griji, unde singura responsabilitate era ca vacuta sa vina seara cu burta plina ca sa bem noi strengarii laptele cu spuma, cum numai in caldarea bunicii gasesti!
Am revazut trist locurile unde m-am jucat de-au plesnit tenesii “finca dragasani”, unde fotbalul se vedea numai in varful dealului cu antena speciala, unde prunele se distilau pe ascuns sa nu ne prinda fiscu si politia, ca era ilegal.
Mi-am revazut tovarasii din copilarie cu care cotrobaiam coclaurii in cautare de alune, nuci verzi, mure zmeura si fragi. M-am oprit in fata vesnicului camin cultural unde dansam bluz cu vreo verisoara mai indepartata, sau in fata cinema-ului unde am vazut de zeci de ori “zorro” sau un “politist extraterestru”.
Nimic din toate aceste bunatati ale copilariei nu le-am mai gasit azi. Am fost sa-mi iau ramas bun de la bunicul in casa caruia am trait cele mai fericite clipe ale vietii mele, clipe cu care nu ne vom mai intalni, dar dupa care mereu vom jindui!
Prietenii mei din copilarie au crescut, sunt incovoiati de griji si suparari, iar inocenta din ochii lor a plecat demult, facuta praf de sperantele desarte ale tranzitiei! Trei sferturi dintre ei sunt in Anglia, Italia sau Franta si putini se vor intoarce probabil pe meleagurile copilariei….am gasit case parasite, locuri uitate si un fel de fandoseala de oras care a luat locul satului traditional in care am crescut!
Stiu ca pentru cei crescuti la oras ce-am povestit eu aici e ca o frectie la piciorul de lemn, dar si pentru ei am o solutie: macar 3 minute, cat tine melodia de la voltaj, inchideti ochii si regasiti-va in pustanii din urma cu ani si ani. S-ar putea ca inocentul de atunci sa se rusineze de adultul de azi, ca vorba lui Ombladon: “daca pozele ar vorbi/ amintirile ar fi vii/ am sti iar ce gandeam cand eram copii/ din rama poza ta spre tine ar sopti: stii, nu esti ce-mi doream sa fii!”
Copilul cu strungareata, breton si arcada sparta se uita cu interes la mine deocamdata. Mi-a acordat doar un cartonas galben, iar eu ma straduiesc din rasputeri sa nu fac si cea de-a doua greseala, sa se intoarca cu spatele si sa-l pierd definitiv…
Daca ati pierdut copilul din voi sunteti iremediabil condamnati la trista si deloc inocenta maturizare!
later edit: ma intreaba multi unde e paradisul asta pierdut? E locul cel mai cunoscut din Romania la Cnn: acolo unde s-au batut minerii cu jandarmii- little village Costesti judetul Valcea. Si am si o surpriza: unul dintre prietenii mei din copilarie (avem aceiasi varsta) a facut un lucru de care eu sunt mandru: a infiintat un parc national pentru a proteja frumusetea salbatica a locurilor. Prietenul se numeste Florin Stoican iar despre parcul national Buila-Vanturarita aflati mai multe aici.
iti dai seama ce ai facut serbane?am ras si am plans citind aceste mesaje…doamne tare frumos mai era cand mancam mamaliga cu lapte si singurul dulce erau gogosile si clatitele…nu a avut” mamaia”mea vaca dar a avut porc…si imi placea tare sa adun “buruian”pt porc..rasplata era…lasat la scaldat in moldova!tare es vrea sa mai traiesc vremurile alea..minunate!
Ce pacat ca au trecut acele vremuri ;-( Copii nostrii nu vor stii ce inseamna vacante de vara la tara fara TV, net, tone de dulciuri etc.
Ce buna era intr-o mana painea unsa cu unsoare mancata pe fuga pe ulita satului si in cealalta mana rosia sau ceapa smulsa direct din gradina bunicii.
Si eu am copilarit intr-o zona la fel de frumoasa, din pacate ultima data cand am trecut pe acolo nu am gasit decat o mare de PET-uri. Pacat ca nu te mai poti retrage nicaieri in liniste fara sa vina intenetul dupa tine.
Cata dreptate in ceea ce a scris Huidu. Am ascultat piesa inainte. Imi place mult si mai sunt piese de genul asta, la fel de frumoase. Eu am avut o copilarie fericita si as vrea in fiecare zi sa ma intorc in timp sa mai traiesc din clipele fericite de atunci, sa-mi revad bunicii, prietenii, dealurile si ulitile pe care ne jucam fara sa ne imaginam ca o sa vina vremuri pline de griji si alte chestii urate.
Felicitari pt articol ,e super iar de melodie ce sa mai zic …cand am ascultato azi dimineta la radio mi-a fugit gandul la copilara frumoasa petrecuta la tara .Am locuit la sat dar nimic nu se poate compara cu aerul ,linistea ,bunastarea de acolo.Mi-ar placea ca tinerii de acum sa aiba doar o particica din copilaria noastra …ar gandi altfel si ar pretui mai mult .Salutari
Aproape toata lumea s-a regasit in descrierea copilariei tale, dar acest post este pornit de la acest necaz: “Am fost sa-mi iau ramas bun de la bunicul…”
Sincere condoleante.
Hehe… cunosc zona… chiar f bine… eu am crescut la Otesani..
Ai urcat vreodata la Arnota pe picioare? 
oricum, ai f mare dreptate, si eu inca mai cred ca mai am ceva din copilul ala in mine…
MULTUMESC !
Multumesc pentru lacrimile care-mi spala sufletul plin de aceleasi nostalgii pe care ai stiut sa le exprimi atat de bine!
Condoleante pentru bunicul tau….
si pentru toti bunicii care au plecat luand cu ei copilaria noastra simpla,sincera si adevarata….
…Ne “omoara” vremurile, coane!
Ai mai postat de copilul “din tine”/noi. Iti place sa te (mai) joci…
Amintiri frumoase, da…, pentru toti, oricum ar fi fost, copilaria e unica. Si (ne) marcheaza. Pe unii, chiar ii maturizeaza mai repede.
Dematurizarea? Melodia, super!
PS: felicitari prietenului oltean! Si tie, ca ai asemenea prieten.
asta nu e piesa,o piesa are rime cel putin… texte de astea poa sa faca oricine,dar nu oricine poa sa si cante. praf..nu stiu de ce se mai chinuie saracii. probabil ptr ca sunt multi fraieri care inca le cumpara albumele si le asculta piesele astea penibile. Sunt o rusine ptr industria muzicala din Romania,si nu numa ei..
@cineva: apropo,sunt rime,dar fortate…zgarie la ureche…
am ascultat piesa si mi-a placut foarte mult..deasemenea si articolul …m-a cuprins nostalgia cand ma gandesc la copilarie…frumoase vremuri..
Intr-adevar,este o piesa foarte buna!!!
De fapt, din partea formatiei Voltaj nu te poti astepta decat la melodii de calitate si mesaje extraordinare, pentru cei care le inteleg.
Suntem apropiati ca varsta si cred ca acesta este motivul pentru care il apreciez pe Calin Goia ca fiind un reprezentant al tinerilor din toate timpurile, tocmai datorita mesajelor transmise prin melodiile sale.
Felicitaripentru initiativa ta, Serbanica!
Astept cu nerabdare si alte articole la fel de interesante!!!
Numai bine!
Din Cluj, mai exact CAMPIA TURZII, cu mult drag, IOLANDA
intradevar nu are rost sa repet ce au scris majoritatea…piesa buna comentariile si mai bune..un serban huidu care si a deschis putin inima si a spus ce voia sa spuna poate demult dar nu a avut timp…de obicei in preajma sarbatorilor de iarna ne amintim cu nostalgie de vremurile trecute…sarbatori fericite tuturor
Draga Serban cred ca ai picat intr-o usoara depresie.La TV esti numai zambet iar pe blog te apuca melancolia si tristetea.Te consideri chiar asa de batran,chiar asa de matur?Esti mai simpatic cand esti vesel,optimist si rautacios.
Imi e dor de tot. De vremurile knd traia tata knd ne duceam la bunici si alergam,imi edor knd eram toti frati inpreuna si faceam numai tampeni iar mama ne certa.Imi e dor de foarte multe lucruri dar nu le pot insira pe toate k ma dore foarte tare cand ma gandesc la copilarie. Pakt k am pierduto foarte devreme.pop
Sunt curios cum te vei purta in preajma copilului tau , atunci cind va avea patru sau cinci ani . Este o virsta superba, si uneori TREBUIE sa redevii copilul din tine . Din pacate este din ce in ce mai greu.Nostalgiile cu lumea rurala tin de cald pina cind tristetea locurilor si a caselor ne infioara si ne trimit in cruda realitate .
plecatdecasa.blogspot.com
Sufletul bunicului tau sigur s-a inaltat impacat…Doar ti-a oferit atatea…Iar amintirile astea atat de frumoase sunt nepretuite si inseamna mai mult decat orice!
Si ma gandesc ca l-ai rasplatit. Iti dai seama ce mandru a fost de tine?…
Condoleante.
Super piesa, Voltaj forever !
De data asta m-ai facut sa ma intalnesc si sa stau de vorba cu mine… Mi se intampla, dar nu foarte des si asta ma doare. Cand, Doamne iarta-ma sa te mai gandesti la ce e frumos, sau ce a fost frumos cand te coplesesc grijile si alergam toti dupa bani, nu ca sa facem averi, ci sa supravietuim??? Fir-ar, as fi vrut sa ma nasc intr-un alt timp si sa stii, copilului din mine nu-i place deloc cum sunt azi, el nu are nici o vina si nici eu, ca a trebuit sa ma adaptez (nu intru totul) unui sistem pe care nu-l inteleg si in care nu-mi place sa traiesc. Pe langa asta si eu ca si altii nu suntem capabili de schimbari majore.
Ultima data am fost intr-un astfel de sat la inmormantarea bunicii…bunicul nu mai era…toate cele povestite de tine le-am regasit in amintiri…le-am trait odata … acum nu mai sunt.
Am gasit cu ocazia acelui drum un sat trist,preocupat de griji si indoit de nevoi.
Iti multumesc Serban ca ai adus vorba despre toate vremurile frumoase … uitasem de ele…mare pacat ca copii nostri nu mai pot avea parte de lucruri de acest gen…deh evolutia asta.
Jos palaria in fata ta tatic sentimental ce esti !
…satul de fragi si de mure si de ciuperci cu sare cum zicea unu pe aici, noi la vaci jucam “PIU” e jocul acela ca un fel de baseball ca la americani doar ca la noi e cu doua betze si un cerc scormonit in pamant sau ne urcam in capaci pana in varf si ii aplecam…da nu pe toti ca unii se rupeau de pe la jumate aaa sau ascunsa in podu poietii in fan cu vecinele de prin sat…hmmm…partea asta o tin pt mine.
Serban, de obicei ma faci sa rad. Acum mi-au curs cateva lacrimi. De dor. De dorul copilariei de care vorbesti, de praful de pe ulita, de mersul la balta, de mancat pepeni pina ni se umflau burtile de parca i-am fi mancat intregi, de painea cu zahar, de laptele fiert si usor afumat pe plita sobei, de cartofii in coaja din cuptor, de gemurile facute de bunici, de gutuile dintre geamuri, zapada pina la fereastra, de turturii lungi…De tot.
Nu mai am nimic din toate astea si daca nu ma gandesc prea des este pentru ca uneori doare.
“Tara” mea e la 35 km (Frumusani-GRUIU-Calarasi) de capitala, nu departe, dar cand eram copil era “tara”. Acum ulitele sunt pustii,copiii nu viseaza decat la oras, masini, haine de firma, merg la internet in sat si il au ca idol pe jiji.
Iar Bucurestiul se extinde rapid spre “tara” mea. Au rasarit fabrici de mezeluri, de lactate, vile etc. In curand o sa fie un fel de periferie a orasului. Iar copiii mei nu vor merge la bunici la tara ci la bunici la periferie. Din pacate.
Foarte interesant,din pacate aceasta este realitatea si cred ca orice persoana trecuta de 20 de ani se poate regasi intr-o oarecare masura in cuvintele acestea scrise atat de frumos.Felicitari pentru tot ceea ce faci.
Huidu am uitat toti de unde am plecat.
frumos, frumos.. si articolu si piesa…
dar mai ales articolu, mi-au dat lacrimile.. mai ales ca sunt la 800 km de casa… si se apropie si sarbatorile. si am 2 ani de cand nu am mai trecut pe acolo!!
unde esti copilarie ?
Cine stia ca Huidu are si o parte sensibila….:P surprinzator!
Serbane , ce poti sa-mi spui despre muzeul in aer liber al trovantilor ? Tot prietenul tau cu Buila – Vinturarita , s-a ocupat si de asta ? Am fost acolo dar pozele mele n-au iesit . N-ai cumva o poza facuta de tine linga sau la trovanti ?
plecatdeacasa.blogspot.com
ce sa faci, este in stilul propriu al voltaj.
Ai miscat ceva sentimente cu noul topic.Cu toate ca dematurizarea si-ar dorio si un stuudent nu doar cei trecuti de 30 de ani.Imi doresc sa ajung acasa la tara ,unde, de cate ori m-am reintors m-am simtit de 1000 de ori mai bine decat in Urbea X.
Bine realizat topicul ,si te rog in numele celor ce scriu aici ,ca de acum innainte sa citim numai topicuri care sa ne descreteasca fruntile,nu vrea nimeni sa mai afle ceva rau…suntem saturati de asa ceva.Si zic eu ca asta e cheia succesului,asa putem fi alti oameni,aducand lucruri bune despre ceea ce ne inconjoara si privind partea pozitiva a lucrurilor.Si astfel aflam ca ai trait la tara,unde pentru mine,nu e o rusine,asa cum generalizeaza poporu.Ciao te asteptam cu topicuri fara viloente,fara oameni inselati de stat sau de altele,fara Badea,fara multe altele…aduti aminte cum e la tara,toata lumea se intelege bine,deoarece oamenii de la tara sunt mereu bine intentionati.
Chiar zilele trecute povesteam cu niste prieteni despre toate jocurile din anii copilariei, “ascunselea, prinselea, para, castel, tara tara vrem ostasi, ratele si vanatorii, 1,2,3, la perete stai” si multe altele… erau alte vremuri, alti oameni, alte mentalitati…
Ce vremuri… Ma bucur sa vad ca multi dintre noi avem aminitiri. Abia astept sa ajung acasa de sarbatori si sa merg sa imi vad bunicii (desi de la bunicul nu am putut sa imi iau ramas bun luna trecuta
)
nu era
era de fapt
La mine a fost mai misto partea cu vacuta;)tinand cont ca mergeam pe malul Sabarului…si toata ziua prindeam peste si scoici pe care le frigeam pe tabla…dupa aia am venit la liceu si la facultate si s-a gatat tot…btw: cum mai e cu scutirile pe la liceu ca pe vremea noastra stiu cum era:P(coleg de grupa in facultate mi-a fost un fost de-al tau de clasa in liceu)…ma da ce e cu dezbracatu’?ce a patit?
toate bune si daca mai ai pe cineva la tara trimite copilul acolo sa se bucure chiar daca o sa iti fie greu fara el in plus o sa invete bunul simt care pana si pe la sate e pe cale de disparitie din nefericire…
Alles Gutte!
Salut Serban. In legatura cu raspunsul tau la un comment as vrea sa-ti spun unele-altele… “suntem ultima generatie care a prins lucrurile simple”… Suntem cam de aceeasi varsta. Ne bucuram noi de lucrurile simple, da mai tii minte ce ne luceau ochii la alea “complicate” (masinute, robotei…)… Asta ca o paranteza.In ordinea principala de idei, avem copiii pe care ni-i “facem”. Cand spun asta ma bazez pe experienta celor 4 copii personali si a celor o suta si ceva de la scoala. Ce “plantam” aia “rasare”. Principalii “daunatori” sunt divortul parintilor (=>lipsa de autoritate), necaldura relatiei adult-copil (lipsa de comunicare), nesupravegherea (discreta, dar “atenta”)sau dimpotriva ingradirea exagerata(=>frustrarea), “preaiubirea” (rasfatul), neresponsabilizarea (“am si drepturi dar si datorii”). … Nu-i putin lucru sa cresti un “om”… N-a fost niciodata, dar acum e mult mai solicitant ca altadata. Copiii de azi nu sunt nici mai buni nici mai rai ca cei de altadata. Te invit oricand sa te “strecori” printre ei si sa le acorzi atentie, simpla, “neformatata” de nici un fel de judecata sau prejudecata, ca tot vorbim de lucrurile simple… Sunt inteligenti, sunt curiosi, sunt curati (deep inside), sunt vii… Dar fiindca traiesc intr-o jungla a tentatiilor, au nevoie de un atent si constant “ajutor”. Si mai ales de exemplul personal. Mai intai trebuie sa ne intoarcem noi insine la lucrurile simple, esentiale ale vietii. Noi am crescut cu ele, fiindca erau pretutindeni in jurul nostru. Acum dau navala peste noi agresivele “noutati”. Cele simple sunt tot acolo, dar nu mai sunt foarte la indemana. Vorbim despre ele, dar cati le si cautam cu adevarat…
edit by serban:
am un baietel de un an si jumatate inteleg exact ce spui!
Amintiri?
Stii cum arata orasul tau acum 100 de ani?
Priveste aici!
http://cozonacindar.ro/ .. hai sa aducem un zambet si un cozonac pe masa copiilor , in seara de ajun…
poti ajuta si tu … trebuie numai un click!
frumos pe dreaq. cind le zice serbanica fraerica suna atit de prost!… ce-ai vrut ba sa zici cu: de-au plesnit tenesii “finca dragasani”? esti cel putin bulversant!
postul nu iti este adresat…daca nu stii tu despre ce e vorba nu ineamna ca eu sunt bulversant: finca dragasani era o marca de tenesi fabricati de fabrica Finca din dragasani! asa se numeau ei! cei care au copilarit in anii 80 stiu exact despre ce vorbesc! dang!
schimbam posturile la intimplare azi si am lasat un pic pe prima unde era era cronica circotasilor. si vad ca tu, serbanica fraerica, ii zici aurei urziceanu cum sa vorbeasca corect. tati, macar renunta la postura asta de rahat de mare gramatic cind tu insuti nu poti lega doua cuvinte, iar propozitiile ies confuz, fara cap si fara coada, un fel de teatru absurd… asta mi-a venit.
pese: e o adresa corecta de e-mail, buei. si ma duaaaaare-n… cot ca stergi tu comentariile si alte alea. fics in … cot!
in cazul tau le las! esti un bun exemplu de dobitoc sinistru care habar nu are pe ce lume traieste da’ se da rotund!
Dar de ce purtati doliu?
Ce, a murit humorul?
Veselia de abea ce va incepe!
Apropo de doliu si ciocli, va recomand sa dati la Prima filmul “Maratonci”-comedie tragica super pentru cine gusta umorul negru de carcotas.
Imi plac costumele de azi ale bebelushelor, sunt curios ce veti mai pune pe ele la Craciun…Intrebare intrebatoare:de ce nu apar toate in acceasi emisiune?Cu 3 BBluShe.
Ah, poate ai influenta la patron sa dea filmele coreene:”Sex is zero” si “Sex is zero 2″- vor starni rasul si in cei mai “incrâncenati”.
Am auzit ca vine seful Ford -Fleming la TVR: Vânati-i calul de sub fustanela(desi nu e turc:)si trimiteti pe Hrubaru sa il intrebe de caroseria “Fusion” din caruta romanes trasa de armasari pur sange la Craiova.Intrebati-l de prezentarea Ford a “Fusion” si spuneti-i ca biscuitii au fost deliciosi.
De asemenea ca Euro Centre Info Brasov a luat mentiunea la Porto in Portugalia si RLE International SRL produce muuult rahat cu stafide in apartamentul de la etajul 8.Deci sa stea linistit in Koln
Sa traiti bine !
Mai..nu stiu ce sa zic…Eu nu am dekt 16 ani da in timp ce, ceilalti colegi si prieteni sunt infundati cu capu in calculator jucandu`se Manager, fifa, cs…si alte jocuri…sau pe mess…eo prefer sa ma duc la un fotbal in stadion..(k e la 50 m) si de cele mai multe ori imi sun prietenii, ne strangem minim 3 si mergem in satele invecinate…(ps: eu nu stau la sat…stau la oras..Medgidia). Nu imi regret copilaria si ABIA ASTEPT VACANTA DE VARA sa plec dimineata si sa vin seara :X:X:X
Mergem in satele vecine cu bicicletele…am uitat sa precizez.
Ce-ti venii, Serbane cu articolul asta?!. Ca mi s-au umplut ochii de lacrimi!
Serbane, am plans si m-am regasit in multe povesti…dar decat sa plangem ar trebui sa vedem cum sa facem ca si copiii nostri sa aiba copilarie…in natura nu se mai poate..dar de prostii de pe net si de pornografie media am putea sa-i protejam?…chiar nu se poate face nimic ?
ASTEPTAM UN NOU ARTICOL DIN PARTEA DOMNIEI TALE, SERBANE!:)
Tot eu…am vrut sa spun ca tinerii si copiii nu au nici o vina…noi le-am luat posibilitatea de a se autoeduce intr-un mediu curat si sanatos…noi aveam la dispozitie niste dealuri curate cu flori si oxigen…ei au la dispozitie un calculator si un televizor …unde domina prostia pe care adultii vor s-o vada pe ecran si de aceea are rating…nostalgia ar trebui sa conduca si la ceva concret…numai bine!!!
Chiar mi-e dor de vremurile cand mergeam la bunici si prindeam fluturi cu un ciorap pe-o sarma si beam lapte crud cu spuma ….nepasteurizat…
Huidu, de ce ai fost ironic aseara cu Teo Trandafir?
Ce ti-a facut?
He… ascultam melodia şi m`am apucat să citesc şi în timp ce citeam mi`am adus aminte câte ceva din copilărie, chiar dacă nu`s chiar aşa de bătrân că am numa 25 de veri împlinite, mi`am adus aminte ce frumos era în Alba Iulia (oraş natal) de 1 Decembrie, că venea o groază de lume era plin oraşu de oameni de prin alte părţi, autobuze, maşini şi, normal noi copii care alergam prin oraş dupa minunatele POCNITORI că să speriem lumea
. Asta o fost una din întâmplările copilăriei mele.
P.S. Mişto rău şi melodia şi postul
draga serban imi place mult emisiunea voastra desi am doar 13 ani iar cand vorbesti ca la tara imi aduci aminte de bunicii mei din bistrita abia astept vacan ta de vara ca sa merg la bunici.
dar de fiecare data cand ma gandesc la ei imi aduc aminte “de ioana de la cluj” pt ca asa o cheama si pe buna sarbatori fericite si ne vedem la cronica
Uitam mereu lucrurile simple si bine stiute in copilarie si e mai mult decat benefica amintirea lor, ca sa nu murim pe dinauntru…
Eu nu pot asculta melodia, (nu stiu de ce, nu mi se deschide), dar mi-a placut mult ceea ce-ai scris.
Doamne !!! Ce senzatie …Am 30 de ani la anu ‘ si ma mandresc ca sunt printre cei carora cei din jur inca le mai spun din cand in cand…”maturizeaza-te !!! “Si sunt convinsa ca pe fetita mea de 4 ani am sa pot sa o fac sa-si aduca aminte cu placere de copilarie …totul e sa nu uitam noi cum a fost si sa incercam sa corectam asa putin si ce nu a fost placut!!!
Vom vedea ce am reusit cand ,poate cu putin noroc ii vom auzi si pe ei aducand-si aminte de copilarie cu nostalgie …
Din pacate mi-ar place sa ii pot spune si eu mamei mele si bunicilor ca a fost frumos si ca sunt cea de acum datorita lor …dar acum nu mai e posibil !!! Totul e sa nu ne dematurizam prea tarziu …:)
Imi cer scuze m-am lasat putin luata de val …concluzia e ca fost frumos pentru noi ,putem face sa fie frumos si pentru copiii nostri ,totul e sa stim ce sa le aratam
Foarte frumos Serban …Multumesc