Cine ar fi crezut, in istoria contemporana, ca Europa, leganul civilizatiei mondiale si mama tuturor tehnologiilor, ar putea sa fie rapusa in 2 zile de un pardalnic de nor vulcanic?
Ei uite ca asa s-a intamplat. Mi-e greu sa vad aeroporturi ca Heathrow sau Frankfurt pustii. Mie greu sa cred ca milioanele de oameni ce se bazau pe tehnologie se afla acum in stadiul de frustrare maxima intrebandu-se cum e posibil?

Si uite asa lucruri care pareau normale au devenit un lux. Uite asa un zbor de o oara trebuie inlocuit cu o deplasare de 12 ore. Si asta nu e nimic. Sa bagam un scenariu de Hollywood. Nu se opreste vulcanu si erupe 2-3 ani. Canci lumina, megafum, temperaturi scazute, grau nu se mai face, agricultura e la pamant, transmisiuni blocate, transporturi intrerupte, economia mondiala intra in adevarata criza, statele cad unul cate unul si in cativa ani intrega societate bazata de morala banului dispare. Ramane un haos intunecat si sumbru.

Saracii si miliardarii vor alerga disperati dupa o hrana devenita din ce in ce mai rara, avutiile adunate vor fi egale cu zero, intr-o societete post-cataclism, in care doar cativa urmasi mai rezistenti vor scapa si vor putea sa vada din nou razele soarelui. Pentru ca, vedeti voi, ne-am obisnuit cu lucrurile simple si ne e greu sa ne dam seama cate de importante sunt ele. Ziua de maine, rasaritul, primavara, vara, un mar proaspat cules, o bucata de paine, zambetele lipsite de griji ale copiilor ni se par firesti. Si nu le apreciem la adevarata valoare.

Si atunci apare cine trebuie si ne arata cat de importante sunt. Ganditi-va ca in cateva luni de cenusa aruncata in atmosfera non stop, toate cele descrise mai sus vor deveni istorie. Si toti ne rugam sa fie doar o sperietura pe cinste dupa care lucrurile sa revina la normal. Un film de la Hollywood asa s-ar temina. Dar daca totusi…

ps. 2012 vi se pare o data prea indepartata?!