In week-end m-am uitat si eu ca tot omul la televizor, la cascadorii rasului respectiv congresul Psd. Totul a inceput sub semnul debandadei si al deraderii, cu cele 3 vrajitoare duse la sanchi acolo, pentru a indeparta spiritele malefice din preajma lui Geoana.

N-a fost sa fie si iar a primit Geoana ce trebuie. Asa e cand te agati de putere, de functii, de tot si faci promisiuni peste promisiuni, ramase fara acoperire. Daca dupa pierderea alegerilor si-ar fi depus mandatul de presedinte al Psd, nu s-ar fi ajuns la acest dureros capat de linie pentru el. Uneori in viata, ca sa mergi mai departe trebuie sa stii sa te repliezi. Nu a fost cazul…Nici onoarea.

Revenind la congres si la Psd, avem urmatoarele concluzii: Vechea garda si-a preluat partidul inapoi. Este victoria lui Ponta cum este victoria lui Nastase, Mitrea, Mazare si asa mai departe. Este victoria lui Iliescu cum este turbarea lui Vanghelie.

Nu sunt si nici nu cred ca o sa fiu vreodata un om de stanga, dar Psd trebuie sa devina ceea ce orice tara are: o forta politica suficient de matura si ancorata in realitate, ca o cantrapondere la guvernele si aliantele de dreapta, ce sper ca se vor perinda pe la putere in viitorii ani.

Pentru asta, procurorul Ponta trebuie sa se lepede de ipostaza de Mickey Mouse pe care a afisat-o ani de-a randul. Trebuie sa-i puna pe batranii partidului sa se ocupe de ce stiu ei mai bine: Nastase la strategii si numarat (ne scuzati) ouale, Mitrea la organizare si la condus camionul electoral, plus la sucit coarba in inima dusmanului de clasa. Mazare sa faca entertainment si sa colectateze taxe de protectie in republica autonoma Constanta, nea Nelu sa fie pus la panoplie mai draga si Marean la facut vanghelioane.

Asta daca nu cumva o sa-i organizeze DNA-ul un dosar mai meserias, sa-i scape si pe social democrati de el, si pe aia de la sectorul 5 care-l tot blesteama si-l realeg de atat amar de vreme! Apropos de Vanghelie, pentru un “vagabont crescut pe strada” a cam festelit-o de asta data. Sa pui totul pe o “mana moarta” si sa nu ai nici o acoperire, e cam nasol.

Asa ca Victore, n-as vrea sa fiu in locul tau, dar cine nu risca nu castiga. Daca te incaleca dinozaurii e naspa, daca ii dai afara pe toti iar e naspa, pica fundamentul pesedist. Cu papagalul stai bine, dar ce te faci cand te intreaba dusmanii de matusile Tamara, de famigllia lui Mazare, de vagoanele lui Mitrea sau de gaurile negre ale lui Vanghelie care-l ai?

Multe sfaturi nu stiu sa dau, doar scapa de PC varanului turnator de la coada si nu-ti fie frica, daca trag antenele in tine, ajungi sigur presedinte.
Si inca ceva: rezolva urgent o problema fara de care la urmatoarele alegeri nu aveti sorti de izbanda: intr-un mediu politic concurential bazat si pe furtisaguri, e inadmisibil ca Psd-ul sa fure mai putin ca ceilalti, asta demontreaza dezorganizare moncher!

later edit:
in vremea asta Basescu nu doarme: l-a pus pe Oprea “frunte lata” sa-i adune pe independenti plus Mickey Spaga si alti sucariti pesedisti, si sa faca un nou partid, cica de centru stanga, cu care sa-si mareasca Pdl-ul sustinerea. Ce gluma proasta: inca un partid marioneta carmuit (ma scuzati) de marinar!

© 2010 SerbanHuidu.ro. Toate drepturile rezervate.

Copiii, ca orice alt individ din Romania in mod normal, au drepturi egale. Nevoia de protectie din partea statului e aceeasi pentru toti. A considera ca parintii care au salarii mai mari, deci si sumele platite de ei drept impozit sunt la fel de mari, pot sa-si permita sa cresca odraslele fara ajutor din partea statului, e o magarie egala cu aceea care forta mamele cu salarii mari sa primeasca aceeasi indemnizatie lunara cu orice tiganca de la satra, care nu a muncit in viata ei, dar care toarna anual cate un puradel.

Ca de obicei, oamenii cu venituri mari ajung inevitabil calul de bataie al statului care-i pune in carca si pensiile, si alocatiile, si cheltuielile ineficiente ale aparatului birocratic, si ineficienta lucrarilor de infrastructura tot!

Si cand 2 milioane si jumatate de romani deja muncesc in afara si faca pipi pe cerintele idioate ale statului roman, poate ministerul de finante sau cel al muncii, ar trebui sa se gandeasca de mai multe inainte de a propune decizii frustrante si elucubrante, pentru cei mai activi si mai scarbiti de sistem dintre cetateni.

Impozite mari nu insemna mai multi bani la buget ci scaderea numarului de firme si cresterea somerilor. Decizii de genul “asta e bogat are de unde sa plateasca” incurajeaza lenea si bagatul picioarelor. Ca daca muncesti si ai, esti bun de plata, daca stai cu burta la soare si te doare in cot, statul te ajuta ca esti “sarman”!

Asa ca domnu’ Boc il loc sa latrati pe la televizor si sa va laudati ca ati taiat 2000 de pensii de porc (mare branza ati facut nu puteti mari nici cu 5 lei pensiile de la CAP cu haiducia asta), poate va enervati si pe deciziile comuniste gen “lupta de clasa cu chiaburii”, pe care onor ministrii din dotare le scuipa catre o populatie, ce v-a votat ca guvern de dreapta, desi semanati din ce in ce mai mult cu cabinetul dr Petru Groza. Sa va fie rusine!

© 2010 SerbanHuidu.ro. Toate drepturile rezervate.

© 2010 SerbanHuidu.ro. Toate drepturile rezervate.

KissFM a depasit pe urban, atat Radio Romania Actualitati, cat si Europa fm. Victoria este cu atat mai clara cu cat ambele posturi au o acoperire superioara cantitativ fata de reteaua Kiss. Cronica Carcotasilor varianta radio spulbera matinalul direct concurent: Desteptarea cu Monica Anghel, dupa cum puteti vedea in graficul urmator:

(click pe poza pentru zoom)

Ce m-a bucurat si mai mult a fost revenirea la normalitate a Bucurestiului. Aici audienta umflata cu pompa marketingului, a celor doi baietasi de cartiere marginase de la zu, a dat semne de oboseala. Junii au pierdut peste 50.000 de ascultatori in 4 luni, in conditiile in care Kissul a castigat doar 4ooo dintre ei. Deci e o greseala nefortata de adversar.

Asadar fanii s-au plictisit de glumele rasuflate de la dictatura umorului de proasta calitate. Ce faceti ma baieti ati obosit? V-au dat internautii in vileag farsele furate cuvant cu cuvant, si au plecat de pe frecventa ascultatorii suparati ca au fost pacaliti atat amar de vreme? Ntz, ntz, ntz!

La matinal e mai grav: Cronica Carcotasilor-varianta radio, are cea mai mare cota de piata in Bucuresti 14,4%, urmata de Morning fas Zu si Desteptarea de la EuropaFM cu 13,7% si respectiv 10,3% .

(click pe poza pentru zoom)

Va multumim voua, celor care credeti in noi, acum la 10 ani de Cronicuta. Va promitem ca nu ne vom lasa, indiferent la cate presiuni vom fi supusi. Cronica este si a voastra, iar aniversarea noastra ar fi seaca fara voi. Va multumim si va respectam mai presus de orice!

© 2010 SerbanHuidu.ro. Toate drepturile rezervate.

Si iata si traducerea plus adaptatrea articolului, pentru care ii multumesc Ralucai Opreanu, colega mea de la Kissfm.

In cercetarile lor medicale, oamenii de stiinta folosesc celule umane cultivate in laborator pentru deslusi mecanismele complexe prin care functioneaza, dar si pentru a testa teorii referitoare la cauzele si tratamentele diverselor boli.

Liniile celulare de care ei au nevoie sunt „ nemuritoare” . Aceste celule nemuritoare pot trai la infinit, pot fi inghetate timp de zeci de ani, pot fi divizate si folosite de mai multi oameni de stiinta . In 1951, un cercetator de la spitalul Johns Hopkins din Baltimore, Maryland, a creat prima linie celulara nemuritoare cu ajutorul unui fragment de tesut prelevat de la o tanara de culoare, diagnosticata cu cancer cervical. ( col uterin).

Aceste celule, denumite celule HaLa au devenit in scurt timp nepretuite in cercetarea medicala, desi numele donatorului a ramas un mister timp de cateva decenii. In noua ei carte, „Viata fara de moarte a Henriettei Lacks”, ziarista Rebecca Skloot dezvaluie povestea sursei acestor uimitoare celule, Henrietta Lacks, dar si impactul pe care descoperirea celulelor l-a avut atat asupra medicinei moderne cat si asupra familiei Lacks.
Cine a fost Henrietta Lacks ?

A fost o afro-americana, lucratoare pe plantatii de tutun, care a trait in sudul Virginiei si care s-a imbolnavit de cancer de col uterin la varsta de 30 de ani. Unul din doctorii de la spitalul Johns Hopkins a prelevat un fragment din tumora pacientei Henrietta Lacks fara a o instiinta si a trimis-o spre a fi cercetata unor oameni de stiinta care se straduiau de zeci de ani sa cultive astfel de tesuturi , dar fara succes pana in acel moment. Nimeni nu stie de ce, dar celulele prelevate de la Henrietta Lacks, sunt „nemuritoare”.
De ce sunt aceste celule atat de importante ?

Celulele Henriettei reprezinta primele celule umane nemuritoare a caror crestere a fost posibila in laborator. Ele au fost esentiale in dezvoltarea vaccinului anti polio. Tot aceste celule au fost trimise in primele misiuni spatiale pentru a afla ce impact va avea asupra lor lipsa gravitatiei. Multe descoperiri importante in medicina au avut la baza aceste celule : clonarea, harta genetica sau fertilizarea in vitro.Ce a generat confuzie in jurul povestii acestor celule ?

Cand celulele au fost prelevate, li s-a dat numele de cod HeLa, folosindu-se primele doua litere din numele si prenumele pacientei, Henrietta Lacks. In prezent, cercetarea medicala cu celule umane se bazeaza foarte mult pe anonimat, numele donatorilor ramanand necunoscut utilizatorilor.In anii 50 insa, cercetatorii sau doctorii nu dadeau prea multa importanta acestui aspect. Cand cativa reprezentanti ai presei, in urma unei investigatii, erau foarte aproape de a identifica familia Henriettei, cercetatorul care lucrase cu celulele HeLa a inventat un pseudonim, Helen Lane, pentru a-i deturna pe ziaristi de pe pista pe care mergeau. Ulterior au aparut si alte pseudonime, Helen Larsen. Numele real, Henrietta Lacks a ramas o enigma pana in anii 70.

Cum ai devenit implicata in acesta poveste ?
Prima data cand am aflat despre Henrietta a fost in 1988. Aveam 16 ani si eram la ora de biologie. Toata lumea invata despre aceste celule in cadul orelor de biologie, dar ce a facut diferenta in cazul meu a fost ca profesoara cunostea numele real al Heniettei si faptul ca era o femeie de culoare. Din pacate, asta era tot ce stia. Din momentul in care am auzit despre Henrietta am devenit pasionata de acest subiect : „A avut copii?” Ce cred ei despre faptul ca mama lor „este inca in viata „ dupa atatia ani de la moartea ei ? …Dupa multi ani, cand am devenit interesata de scris, una din primele povesti pe care mi-o imaginam scriind era cea a Henriettei Lacks. Cu toate acestea, de abia in timpul studiilor postuniversitare m-am gandit serios sa incerc sa ii gasesc familia.

Cum ai castigat increderea familiei Henriettei ?Oricum nu as fi renuntat . Eram hotarata sa spun povestea Henriettei. Mi-a luat aproape un an ca sa o conving pe fiica Henirettei, Deborah sa accepte sa vorbeasca cu mine. Stiam ca e disperata sa afle mai multe despre mama ei. Asa ca, atunci cand am demarat propria mea investigatie, am informat-o permanent despre descoperirile pe care le faceam. Am calatorit in Clover, West Virginia, unde Henrietta a crescut si i-am identificat verii, apoi am sunat-o pe Deborah si i-am lasat pe robotul telefonic toate relatarile pe care le obtinusem de la acestia. Ceea ce am vrut sa-i comunic a fost ca nu-i ascund absolut nimic si ca am putea afla mai multe despre mama ei impreuna. Dupa un an, a fost de acord sa colaboram.

Cand a aflat familia despre celulele Henriettei ? La 25 de ani de la moartea Henriettei, un om de stiinta a descoperit ca multe culturi de celule despre care pana atunci se credea ca provin din alte tipuri de tesuturi, inclusiv cele ale sanului sau prostatei, sunt de fapt celule HeLa. S-a dovedit ca celulele HeLa pot pluti pe particule de praf in aer si pot „calatori” pe mainile nespalate contaminand alte culturi de celule. Acest lucru a generat o dezbatere aprinsa. In cadrul acesteia, un grup de cercetatori i-a identificat rudele Henriettei pentru a preleva mostre celulare de la acestea. Speranta lor era sa poata folosi ADN-ul familiei pentru a realiza o harta genetica a Henriettei astfel incat sa determine care culturi celulare erau HeLa si care nu, ca sa rezolve problema contaminarii.

Un doctorand l-a sunat intr-o zi pe sotul Henriettei. Dar acesta, fiind o persoana „ neinstruita”, nici macar nu stia ce este aceea celula. Ce a inteles el din convorbirea telefonica a fost : „ Sotia ta este la noi. Traieste in laboratorul nostru. Am facut cercetari pe ea in ultimii 25 de ani. Si acum vrem sa-ti testam copiii sa aflam daca au cancer. „ Binetineles, cercetatorul nu a spus nimic din toate acestea. Oamenii de stiinta nu ii cunosteau familia Henriettei si nici nu o intelegeau. Din acel moment, familia a fost atrasa in aceasta lumea a cercetarii, pe care nu o intelegeau si care, intr-un fel a pus stapanire pe vietile lor.
Cum au reusit ?

Deborah nu si-a cunoscut niciodata mama, ptr ca era bebelus cand Henrietta a murit. Intotdeauna si-a dorit sa stie cine a fost mama ei , dar nimeni nu vorbea niciodata despre ea.
Asa incat, atunci cand a aflat ca „o parte” din mama ei inca traieste, a devenit disperata sa inteleaga ce poate inseamna asta: „Mama ei a avut de suferit atunci cand oamenii de stiinta au testat virusi si toxine pe celulele Henriettei ? Iar acele celule i-ar putea ajuta pe oamenii de stiinta sa ii spuna mai multe despre mama ei , cum ar fi, de exemplu culoarea ei preferata sau daca ii placea sa danseze . „

Fratii lui Deborah nu s-au gandit prea mult la aceste celule pana cand au descoperit ca era vorba si de bani. Celulele HeLa au reprezentat primul material biologic uman care a fost vreodata tranzactionat , si care a contribuit la lansarea unei industrii de miliarde.Cand fratii lui Deborah au descoperit ca lumea vinde celule vii prelevate de la mama lor, si ca familia nu a primit nici un ban , s-au infuriat. Familia Henriettei a trait in saracie cea mai mare parte a vietii si multi dintre memebri nu-si puteau permite nici macar asigurarea medicala.Unul dintre fiii traia pe strazi in Baltimore. In aceste conditii, familia a initiat un demers pentru a obtine ceea ce ei credeau ca li se cuvine din punct de vedere finainciar. Iar asta le-a acaparat vietile.

Ce invatam din aceasta carte ?
Una din lectii ar fi pentru oamenii de stiinta : in spatele oricarei probe biologice folosite in laborator exista o fiinta umana. Stiinta in ziua de astazi se bazeaza pe tesuturi biologice umane. Cercetatorii privesc aceste celule ca pe niste niste lucruri neinsufletinte obiecte de decor, de care se lovesc zilnic in laborator. De cele mai multe ori nu se gandesc ca oamenii de la care provin acceste celule au propriile pareri despre ce ar trebui sa se intample cu propriile tesuturi , dar de obicei sunt exclusi din aceasta ecuatie.
Cum ramane cu noi, ceilalti ?

Povestea celulelor HeLa si ceea ce s-a intamplat cu Henrietta a fost folosita ca un exemplu de gest rasist in care oamenii de stiinta albi i-au facut rau unei femei de culoare.
Dar adevarul nu este acesta. Povestea reala este mult mai subtila si complicata. Ceea ce este perfect adevarat despre stiinta e ca in spatele ei sunt oameni si ca uneori, in ciud celor mai bune intentii, lucrurile pot merge prost.

Una din concluziile pe care nu as dori ca oamenii sa o traga din aceasta poveste este ca probele de tesuturi inseamna ceva rau. O mare parte din medicina de astazi se bazeaza pe aceste culturi de tesuturi. Teste HIV, multe medicamente, toate vaccinurile – nu am fi avut nimic din toate acestea daca cercetatorii nu ar fi prelevat celule umane si nu le-ar fi cultivat. Iar nevoia de astfel de celule va creste , nu va scadea. Inainte de a respinge cercetarea bazata pe celule umane, ar fi mai bine sa identificam o cale de a o realiza tinand cont de toate partile implicate.

© 2010 SerbanHuidu.ro. Toate drepturile rezervate.

Ce e mai grav e felul în care oamenii antenelor ataca un om: se adună în grupuri compacte şi încep a muşca separat şi repetat, împroşcând cu venin şi asteptand ca victima sa cedeze. Astfel, am aflat din gura plină de bale a domnului Ciutacu cum că sunt atras fizic de el. Tare de tot asta, nici Oana Zavoranu nu a mers atât de departe. Măi Victore, la cum arăţi, şi un şobolan e mai atractiv decât tine, crede-mă!

În plus, o şleahtă uniformă de “ziaristi” ahtiaţi de aparitii tv au (acord prin apropiere) început să îmi explice ba cât de tare e Mişu şi cât de prost sunt eu, ba cum socrul meu are dosar la DNA (asta de unde dracu’ aţi mai scos-o, cioflingarilor?!) şi alte abjectii pe care n-are rost să le dezbat acum.

Dar să facem o mică analiză a celor care mă terfelesc, crezând că or să-mi închidă gura, deşi slabe speranţe, că există în lumea asta ceva mai rău decât oamenii răi, indiferenţa oamenilor buni. Eu m-am hotarat să nu mai întorc privirea şi să trec mai departe, ci să le mai scuip câte o replică.

Mădălin Ionescu – pseudorealizator tv, mutat de la Naţional tv la Antena, după ce şi-a umplut traista cu branză de la Jjiji, că de câte ori l-a chemat pe oier la el în emisiune s-a plictisit şi portarul carbogazos, d’apăi audienţa. La antenă, domnul Ionescu a avut nişte realizări personale emoţionante: a spânzurat un copil cu capul în jos, să-i iasă şarpele din stomac, şi l-a descoperit pe Fernando de la Caransebes, cu care a făcut niste emisiuni aranjate de toată jena, până l-a dat de gol sărmanul handicapat, care ar avea nevoie de tratament, nu de apariţii televizate!

Să-ţi fie ruşine, domnu’ Mădălin, pentru că ţi-ai părăsit orice urmaăde profesionalism doar pentru a deveni un fel de Jerry Springer ratat al României. Am o veste proastă pentru tine: olandezii ăia angajaţi de stăpâna ta să refaca imaginea jalnică a Antenelor te-au luat în colimator, cu tot cu emisiune. Pentru că astfel de audienţă, obţinută cu mijloace josnice, se întoarce întotdeauna împotriva televiziunii ce o difuzează. Ca să nu mai vorbim că pe tronsonul tău orar bate Măruţă la tine de-ţi merg fulgii, halal performanţă!

Pe lângă Mădălin, există o şleahtă de hiene angajate la fel de fel de ziare, care apar să ne explice cult câte kile de acid hialuronic are Simona Senzual în bot sau de ce Eva Kent are tarifele ridicate. O astfel de paţachină îmi spunea mie cum e treaba cu pamfletul. Ai nu zău, mă ciumăfaie, chiar crezi că ai competenţe în meseria asta? Eu cred că înainte mai trebuie să aprofundezi mişcarea de suflare a mucişorilor şi după aceea mai vorbim.

Altă răgălie de la ziar, domnul Bichir, nu ratează nici un moment să mă muşte de popou. Pseudomisticul interesat de probeme prozaice la emisiunile televizate m-a terfelit aruncându-mi cuvinte pline de venin, pe care le-a rostogolit prin barba-i slinoasă, pe care şi-o etalează atotcunoscător şi superior la fiecare invitaţie televizată. Dă-i inainte, mă Frankenstein, că nu mă sperii.

Şi la final, să ne ocupăm puţin de domnul Ciutacu. La început conţopist pe la privatizare, deci un om al sistemului. Cu sacoşele umplute, a plecat în media să înjure sistemul. După ce l-a încercat pe la Jurnalul Naţional, varanul de Voiculescu l-a mirosit că e cadru de nădejde, şi l-a angajat să înjure la Băsescu. Lucru pe care l-a făcut cu o abnegaţie de admirat. Bălosul căruia îi curg secreţiile din felancă are mai nou pata pusă pe mine, şi explică el, cult, cât de prost sunt eu şi cât de buni sunt ei. Noroc că nu se uită nimeni în gura voastră urât mirositore, mă, că la cât vă credeţi de importanţi mai aveţi puţin şi plesniţi.

Vă anunţ că sunt o piatră tare greu de spart şi am încă mijloacele de a lupta cu voi, chiar dacă mă umplu de noroi. Ştiţi de ce? Pentru că de scursurile astea nu se ia nimeni, oameni buni. Tuturor le e frică de gura lor şi de lăturile cu care te împroaşcă dacă ai curajul să spui ceva legat de troaca în care se scaldă! Da’ chiar nimeni să nu vă spună nimic? Lasă că vă mai ciupesc eu, să nu vă plictisiţi cu Fernando, Nikita sau Băsescu, personajele voastre preferate.

later edit: şi, nene Ciutacule, printre balele pe care le expectorezi, poate găseşti nişte virgule, că aş avea nevoie. De la lipsa unor virgule într-un text şi până la agramat e cale lungă, moncher!

later later edit:

© 2010 SerbanHuidu.ro. Toate drepturile rezervate.

Asta era rolul postului anterior. Câţi bani a câştigat Teo e mai puţin interesant, deşi m-a apucat o greaţă incomensurabilă când mă uitam cum se tânguie prin interviuri că a rămas fără bani şi-l implora pe Sârbu să o primească înapoi.

Din nefericirie, cu apetitul pentru scandal, românii nu au văzut adevărata idee din articol, ci au sărit la gâtul meu să-mi explice că nu e frumos să tânjesc la banii Teodorei. Să fie ea sănătoasă şi să se bucure de ei, că nu banii sunt importanti aici, ci principiul. A investi aşa o sumă mare într-un produs de televiziune fără şanse mi s-a părut, atunci când am aflat valoarea contractului, de neacceptat. Asta demonstrează cat de jos s-a ajuns cu aprecierea adevăratei valori a pieţei de televiziune şi de radio din România.

Bine că avenit criza şi ne-a mai temperat, că ne vedeam toţi mari vedete într-o ţară in care banul ajunsese ceva de nimic. Îmi aduc aminte şi acum cum 2.000 metri de teren în Pipera erau 7 milioane de euro.

Revenind la cazul de mai devreme, în ajutorul lui Teo au sărit, deşi nu era nevoie, toţi prietenii antenişti (am ajuns, fără voia mea, să fiu citat la acces direct, după ce nesimţiţii m-au înregistrat, fără să-mi ceară permisiunea), în frunte cu Făt Frumos cu Nandrolon pe creier de la miezul nopţii. Mintea creaţă când nu are argumente atacă la familie: e fumată aia că m-am însurat şi că sunt ginerică. Măcar eu am făcut o familie, am doi copii frumoşi, sunt fericit când ajung acasă şi sunt la adăpost de mizeria acestei lumi. Tu, dragă mircea, o să dormi până la adânci bătrâneţi cu bunica în pat, şi o să o rogi pe mămica să te mute de la o facultate la alta, pentru că aşa ai fost tu învăţat, să te protejeze toţi de mic când dai de greu.

Ultima gaselniţă penală a sceleratului din gura presei a fosta aia cu salariul lui Mişu mai mare decât al meu! Aşa să fie cum spui tu, mă maimuţă clevetitoare, că Mişu merită fiecare bănut pe care-l câştigă, muncind cinstit, nu pupând dosuri apetisante cum ai făcut matale de-al lungul carierei. Că atunci când nu ti-a mai plăcut popoul lui Voiculescu ai trecut cu năsucul pe la Cristi Burci, care ţi-a dat o pâinică pe la primatv, apoi ai lins un pic la Sârbu, pe care acum îl înjuri, şi ai supt şi de la Prigoană, care acum îţi “repugnă”, ca sa te citez! Dar te-ai întors la cel mai catifelat şi mătăsos popou din lume, cel voiculescian, la care lustruieşti cu abnegaţie de atâta amar de vreme.

later edit: la olimpiada de la Vancouver România o să participe cu o echipa proprie la sportul curling: Badea, Ciutacu, Gâdea şi Stan vor fi băieţii care ne vor reprezenta cel mai bine. Sponsor oficial Grivco, sub patronajul fostului hocheist turnător Felix. Puteţi viziona antrenamentele libere în fiecare seară la sinteza zilei pe antena trei! Succes, băieţi, la curling vă pricepeţi cel mai bine!

© 2010 SerbanHuidu.ro. Toate drepturile rezervate.

Analiza a acoperit tot mediul urban si a fost facuta telefonic. Din pacate sunt doar 12 personalitati tv testate, toate la recomandarea lui Petrisor Obae, ce s-a ghidat dupa veniturile din publicitate atrase de protagonisti.

Dupa cum puteti vedea, la 10 ani de la aparitie, dupa 20 de sezoane, fara puterea unei televizuni de prima mana si fara masina de marketing si pr a ProTV-ului de exemplu, Cronica Carcotasilor face legea pe toate targeturile aflate in fata micilor ecrane. Pentru asta va multumim!

As vrea sa remarc ca la capitolul pozitiv si viitor stralucit se situeaza Andreea Esca, veterna stirilor si mai tinerii Razvan si Dani sau Maruta. Si pe echipa de la matinalul antenist si pe Catalin i-am propus conducerii Primatv acum 3-4 ani. Atunci mi s-a spus ca Maruta e “babyface si nu o sa faca niciodata nimic”, iar Razvan si Dani sunt niste “pusti corditi” care n-au nici o sansa. Ma bucur ca viitorul mi-a dat mie dreptate nu lor. Daca ar fi avut acest studiu, ProTV s-ar fi gandit de mai multe ori daca sa transfere Divertisii, care din pacate n-au dat satisfactie, aveti si explicatia logica in cercetare.

In schimb tot cu ajutorul meu, a venit Teo la Prima. Nu am fost niciodata implicat in conducerea Primatv si probabil nici nu o sa fiu prea curand, dar ceea ce-a urmat a fost cea mai mare greseala din istoria televiziunii in Romania. Teo si-a negociat un contract aberant : 20.000 euro plus tva/ editie. Adica 100.000 de euro/ saptamana adica 400.000 euro pe luna si a stat pe ecran la Primatv in jur de 10 luni. Asta in conditiile in care emisia era o coproductie.

Si ce-a facut Teo? A venit cu acelasi show, cu aceeasi echipa de productie, cu aceiasi manelisti, fara vlaga si cu o Teo fara forta pe care o emana acum 10 ani. Aici a gresit Primatv. Cu Teo trebuia facut un reality show gigant, cu care probabil am fi ajuns in primele 3 televiziuni comerciale ale Romaniei. Dar ce sunt eu sa dau sfaturi?

Asa ca iata un capitalism nedrept: toti cei care sunt in pozitiile fruntase din aceasta cercetare, Carcotasii, Esca, Divertisii, Razvan si Dani, Dan Negru plus Maruta nu castiga impreuna intr-un an 4 milioane de euro, desi aduc televiziunilor lor cei mai multi bani atrasi din publicitate. La noi cel putin, m-am saturat de cate ori s-au publicat rezultatele financiare ale firmelor in care suntem actionari, asa ca e public cat castigam.

Ce m-a durut cel mai tare, au fost vorbele lui Teo cand a plecat de la Prima: “mi-a tras-o Huidu de nu m-am vazut!” Draga Teo mi-as dori si eu un prieten care sa “mi-o traga” dimineata la pranz si seara, si dupa 10 luni sa incasez 4 milioane de euro.

Asa ca daca Teo isi cauta vinovati sa se uite printre “prietenii” care i-au fost aproape si i-au papat tot, si care au parasit-o unul cate unul in vremurile naspa. Adevaratii prieteni te ajuta la greu, si tot ei sunt cei care-si iau injuraturile la final!

In curand analiza detaliata pe www.paginademedia.ro !

later edit:
am vazut raspunsul de pe blog al numitei Teodora Trandafir,si o rog sa se opreasca aici. Daca merge mai departe s-ar putea sa se umple de ridicol si mai mult decat a facut-o pana acum, nu vorbeam neacoperit credeti-ma!

© 2010 SerbanHuidu.ro. Toate drepturile rezervate.

Astea au fost subiecte babane la fiecare inceput de an, in 2010 nema stiri suculente. Asa ca singura delectare a oamenilor de la tv, ramane vrajitorul Aleodor si flacara lui violeta la care se parleste incet la foc mic loserul de Geoana si camarila aferenta.

Zambind acum miseleste si ironic superior, lupii batrani din psd pregatesc restauratia. Sa fie la ei acolo, sa se sfasie intre ei, ca de 10 ani de zile nu se mai regasesc. Psd-ul este un exemplu bestial de caracatita care are tentaculele invrajbite si care, prinsa in batalia dintre diferitele factiuni, nu isi da seama ca mai are putin si sucomba oficial!

Pe de alta parte, criza abia acum isi scoate coltii, desi, daca va uitati in gura premierului Boc, ala va asigura ca dupa luna iunie va curge la un robinet miere si la celalalt lapte. Daca va fi asa, sa te tii pantecaraie generalizata pana la sfarsitul anului.

Cu sau fara ajutorul lui Aliodor-vrajitor, gasca ce-a castigat alegerile s-a pus subtil pe treaba. Astfel ministrul Berceanu a semnat contractul prin care vom avea cea mai scumpa autostrada din Europa, facuta in parteneriat public-privat, ca daca statu’ nu are 1,2 miliarde sa faca singur lucrarea, lasa ca o sa dea 4,8 sa i-o faca altii. Hai siktir si sa te plimbi cu pene pe cur in piata Victoriei, ca asta meriti hotoman mincinos ce esti!

Din nefericire nici Fmi-ul, nici mama Bancii Mondiale nu or sa ne scoata din rahatul in care na baga mintile astea crete: impozitele reduse ale microintreprinderilor pa, impozitul forfetar, care a bagat in faliment 100.000 de firme e in continuare valabil. Sa vedeti falimente anul asta. dar poate ca e bine, dupa ce dam faliment toti sa vedem de unde or sa mai bage jigodiile bani la buget.

Constructiile moarte si igropate de un program prima casa gandit cu curul nu cu capul, serviciile pe sponci, statul da afara 100.000 de oameni cel putin, iar noua lege a salarizarii e atat de imbecila ca un sculer-matriter castiga de doua ori mai mult decat un medic fie el si rezident. Cum sa traiesti cu 11 milioane in ziua de azi? Nene Boc, cand urlai in Parlament la sustinarea acestei porcarii, ce voi o numiti lege, ca ati taiat salariile monstruoase la asta te refereai? La salariul unui medic rezident care e de 11 milioane?

Adica mai pe romaneste: “da-i dracu pe astia ca oricum se descurca, fac bani din spagi!”. Oare cat de crunta sa fie dezamagirea unor oameni ce si-au tocit coatele pe bancile scolii, si care se prind ca insusi guvernul, prin astfel de legiferari aberante intareste si consfiinteste sistemul spagii medicale! Sa va fie rusine ma, ca n-aveti nici cea mai mica urma de caracter si, in cel mai crunt an al Romaniei de dupa ‘89, calcati peste cadavre pentru a va obtine scopurile meschine.

Nu-i nimic, ca flacara aia violet n-o sa va protejeze la infinit si cine se joaca cu focul se si frige uneori. Cred ca la un singur lucru ar fi buna toata valvataia asta indigo, sa mai dea odata in clocot mamaliga romaneasca adormita, sa va mai tataie si voua popoul odata, ca pana acum ne-ati dovedit ca n-aveti mama, n-aveti tata, si nu dati doi bani pe astia multi care v-au acordat increderea lor!

later edit:
Exista si lucruri bune anul asta: meciurile de tenis din Australia(l-am vazut pe cel in care cipriotul Bagdathis a revenit de la 20 si minge de meci, pana cand l-a batut pe Ferrer cu 3-2. Pur si simplu senzational).

Si ar mai fi colectiile ziarului Adevarul care reediteaza cele mai frumoase carti ale copilariei mele: toata colectia Jules Verne pe care am citit-o din scoarta in scoarta atunci cand viata nu-mi rapise placerea cititului!

© 2010 SerbanHuidu.ro. Toate drepturile rezervate.

Subsemnatul va rog sa-mi aprobati o aventura cu dumneavoastra, va multumesc

Intr-o zi, cand eram la serviciu, o colega ma plictisea cu povesti despre cum scoate copilul ei jucariile din lada dimineata si ea le asaza la loc la pranz si el scoate iar jucariile din lada dupa-amiaza si ea le asaza la loc seara, iar a doua zi el iar le scoate dimineata si ea le… Disperata, mi-am proptit gura-ntr-un zambet universal, timp in care am desfacut elasticul mintii, sa se duca unde-o vrea.

Clipirile de la serviciu

In timp ce surideam fara sa stiu la ce, ma gindeam ca dupa serviciu am sa merg la supermarket si-o sa iau un pate mic de ficat si un burete de vase, dupa cum nu mi-ar strica o rola de scoci. Gindul meu umpluse deja cosul cu tot felul de cumparaturi, nici n-am remarcat ca in birou intrase si un sef de-al nostru, care voia ceva. Ochii mi s-au infipt inconstient in camasa lui bej cu limbute maro, desi eu numai la el nu ma gindeam, de fapt nici nu-l vedeam, ma uitam prin nasturii lui ca prin vizor. Vazindu-mi ochii blegi topiti pe el (poate ca ma uitam si la slit fara sa-mi dau seama, cine stie), a doua zi m-a invitat la masa in oras. Mie abia la a treia intilnire „amicala“ mi-a picat fisa ca i-a casunat ceva neortodox.

Era insurat bocna, asa ca nu vedeam in micile noastre intrevederi nici o intentie mai afrodisiaca decit spagheta pe care o mincam. Totusi, la o atare cina colegiala, mina lui s-a intins cam prea departe dupa solnita si-a ajuns pe reverul meu, ca sa nu zic pe piept. M-am uitat la el cu ochi de broasca, am intepenit cu dumicatul in falcasi nu stiam daca sa ma simt jignita, flatata sau ridicola cu bolul alimentar vizibil asezat in calea fericirii noastre.

Vazindu-ma in afara starii de functionare, s-a simtit dator sa-mi explice libidinos ca, din moment ce ma uitam asa frumos la el saptamina trecuta, s-a gindit ca am pentru el o atractie. Atunci am realizat ca, spre deosebire de clipirile de avarie de prin metrou, unde barbatul visurilor tale coboara la prima si nu-l mai vezi niciodata, clipirile de la serviciu se interpreteaza mult mai adinc, la propriu si la figurat.

Masuri de protectia muncii (si idilei) impotriva santajului:

Nu m-am incurcat cu acest ilustru adulterin profesionist, nu atit ca-mi tremura sufletul ca ajung in iad (era cam tirziu pentru Rai, oricum), ci pentru ca am dedus instantaneu care era criteriul lui unic de selectie a iubitelor: proximitatea. Eram la indemina. Una care, daca tot se fitiia fara rost prin birouri (asa credea el), macar sa se faca utila prin adaugarea, la statisticile sociologice locale, a unui amantlic la serviciu. Abia asteptam sa ma hartuiasca si sa ma concedieze ca nu ma culcam cu el (repet, nu eram virgina, dar ma oripila cu gretoasa lui siguranta de sine), fiindca aveam un avocat care saliva deja dupa caz. Seful nu mi-a facut hatirul de a ma constringe insa, fiindca intre timp a gasit o colega de-a mea care avea mai mult magneziu in singe si nu facea circei existentiali, asa ca a acceptat omagiile lui sexuale.

Era o contopista stearsa, cu un fund mult mai cert decit bacalaureatul, dar cu ambitia ridicola de a da sfara-n tara ca e amanta domnului Icsuleanu. Cum intra cineva la ea in birou sau sub fusta, isi regiza un dat de gol, sanchi, in asa fel incit sa afle colectivul entuziast de oameni ai muncii – si mai ales ai birfei – ca ea nu (mai) e fitecine – era sa si gresesc prima vocala, nu de alta, dar sunt tastele una linga alta.

Eu de cind am vazut „Atractie fatala“ – un film prost, dar cu morala buna – ma gindesc de doua, trei, noua ori inainte de a evalua relatiile erotice intre persoane plantate la acelasi serviciu. Lasa filmul, dar am auzit si-n biata noastra viata de multi barbati carora le-o ia gura si testosteronul pe dinainte si, strangulati de gulerul unei beri de circumstanta, pipaie, necinstesc si se dau in stamba cu cite o colega de cele mai multe ori disperata.Ea, nefiind eligibila pentru relatii pe termen lung, fiindca aproape intotdeauna are vicii ascunse, e totusi atractia dubioasa a barbatilor care cred ca sarmul, forta si inteligenta se masoara in rata lunara a ejacularilor.

De ce mi-am amintit de film: pentru ca si acolo amantii se cam impiedicau unul de altul la birou, pina cind ea s-a impiedicat de iepurele lui si i l-a fiert, apoi i-a hartuit nevasta si a alergat-o cu un cutit pe doua nivele locative, pentru ca in cele din urma sa crape si sa invie de vreo patru ori in cada lui, cu vagi dire de apa de la ciuciur in viitura de singe.

Pentru ca, spre deosebire de amanta din oras, lesne de tirit pe piste gresite, amanta de la serviciu afla tot despre tine: unde stai (ca e prietena cu gagica de la personal), celularul nevesti-tii (ca o pune p-aia de la contabilitate sa ti-l ceara perfid, fiindca pasamite vrea sa afle o reteta de pandispan), precum si (inevitabil) date complete despre toate fostele si prezentele tale amante de la serviciu. De aici pina la santajul racnit pe coridorul public nu mai e decit un hop-si-asa. Atunci cind cauti amante la serviciu, scandalul aferent salasluieste tot acolo. Si pentru ca amanta se poate muta in patul unui sef ceva mai mare, situatia poate degenera in concedierea ta subita, la fel de pasionala.

Oficiul si viciul fortelor de munca

Asa cum le-am descris fara mila, relatiile amoroase la serviciu pot parea un dezastru asumat. Oi fi radicala in chestiunea asta, insa am argumentul experientei in medii viciate din fabricatie. In presa, de la un moment si-o cota de talent incolo, unii isi extind creativitatea si pe umflaturile saltelelor. Daca n-ai 22 de ani, nu esti studenta – ca sa agati burlaci in discoteca din Regie – si nu esti maritata, anturajul de la munca e preselectia cea mai la indemina. Nu ai curaj sa cauti pe Internet, ca sa dai de toti frustratii cu personalitati multiple, nu te lasi agatata pe strada, nu mai traieste nici o matusa din cele care pe vremuri se indeletniceau cu aranjamentele matrimoniale, asa ca singura piata …citeste mai departe de barbati (chiar daca unii sunt cam prea copti si cojosi pentru tine) e deschisa la serviciu.

Dar daca lucrezi in filatura de lina pieptanata, e nasol, fiindca singurul barbat de-acolo lucreaza pe duba fabricii, sta in sectie zece minute pe zi, cit incarca baxuri cu gheme, si de cele mai multe ori prezinta o serie de probleme de comunicare. Sau, daca esti controloare de trafic aerian, frica de Dumnezeu te opreste oarecum sa stai cu mina si ochiul pe betelia colegului, in timp ce trei avioane se dau cioc in cioc pe aceeasi pista.

Ofiteresele gasesc usor barbati la serviciu, in cazarma plina de testicule apte. Dupa cum inginerul de pielarie si tabacarie e disputat de 800 de cusatorese din patru sectii. In cancelarii, scorul e strins, sunt mai multe profesoare de romana si de limbi deosebit de straine – plus coplesitor de multe invatatoare – echilibrate indirjit de divizii intregi de profi de istorie, matematici, sport, biologie, filosofie. Adesea, ii invinge pe toti doctorul care vine o ora pe saptamina-n scoala, sa predea sexologie la clasa a opta. Exista meserii afrodisiace, admit.

O stewardesa se agata frecvent de un pilot, fiindca ii sugereaza ei forta, curaj, departe de atitudinea defensiva, de piftie tremuracioasa, a multor masculi din societatea civila. Dupa cum nu poti banui un capitan de vapor ca i-e frica de anestezia de la dentist, desi stiu destui lupi de mare fara dinti. Am avut o amica medic pe nava, care pleca regulat (pardon) in cursa cite patru luni pe vaporul plin ochi de abstinenti periculosi. De cite ori se intorcea, ma uitam cu teama sa vad cum mai merge, dar recunosc ca era cracanata doar de banii pe care-i facea. E drept ca, saraca, era asa uritica si vinjoasa, incit sexul ei devenea incert, numai ca in situatii de urgenta hormonala nu-i mai pasa nimanui daca ai fizic comercial.

Ajungem iarasi la concluzia pelinoasa ca multe dintre cele care se considera triumfatoare fiindca au un amant la serviciu realizeaza – mai devreme sau mai tirziu – ca sunt iubite de circumstanta, de agrement, alese din plictiseala sau comoditate, din eterna lipsa de altceva. Aaa, ca, gratie acestor jocuri interdepartamentale, unele fite ajung in posturi pe care neam de corigentele lor nu le-au visat, asta e alta problema – care, ce-i drept, mai rotunjeste teapa orgoliului facut chisalita.

Scuzam periculos de usor, fata de noi insine, relatiile amoroase la serviciu: ocazii interminabile de a da nas in nas pe coridor sau fund in fund in lift, apoi posibilitatea de a-ti masca flirtul prin gesturi de interes profesional, apoi, nu in ultimul rind, ditamai pepiniera de consolatori ad-hoc. N-ai devenit niciodata iubita unui coleg care-ti imprumuta batista de cite ori stirmoceai dupa fostul bou? Ajung sa cred chiar ca mai inspirata e sopirla care asteapta ca musca sa se vire singura-n gusa ei, de groaza de a nu ramine singura neimperecheata din roi.

O mare iubire de-a mea s-a nascut la serviciu, cu un barbat care la ora aia m-a ajutat sa scap de o fantoma sentimentala. Era atit de destept, incit a reusit sa-mi demonstreze, fara sfortari ridicole, ca individul pe care-l boceam era o nulitate. Cum spuneam, a fost o iubire nebunesc de frumoasa. Ca aceasta mare iubire a naufragiat – si ca atunci n-a mai fost nimeni care, la rindul lui, sa ma consoleze, ca sa-mi pot comuta patimas afectiunea – asta e alta istorie, prea lunga si prea trista pentru aceasta pagina.

de Simona Catrina-www.simonacatrina.ro

Exceptional, eu cel putin am citit pe nerasuflate. Am sa mai fac din cand in cand astfel de “imixtiuni” in blog, pentru ca oamenii cu adevarat de valoare sunt putini, ar fi bine sa stranga randurile.

© 2010 SerbanHuidu.ro. Toate drepturile rezervate.