Andrei Plesu- despre calitatea vietii in Romania - Serban Huidu
1726
post-template-default,single,single-post,postid-1726,single-format-standard,bridge-core-3.0.9,qode-page-transition-enabled,ajax_fade,page_not_loaded,,qode-title-hidden,qode_grid_1300,qode-content-sidebar-responsive,qode-child-theme-ver-1.0.0,qode-theme-ver-29.7,qode-theme-bridge,disabled_footer_top,qode_header_in_grid,wpb-js-composer js-comp-ver-6.13.0,vc_responsive

Andrei Plesu- despre calitatea vietii in Romania

sa dam Cezarului ce e al Cezarului, sunt 110% de acord cu ce scrie Andrei Plesu, orice comentariu e de prisos!

Despre frumusetea pierduta a vietii in Romania
editorial de Andrei Plesu

Daca ma gândesc bine, reprosul esential pe care îl am de facut tarii si vremurilor este ca ma împiedica sa ma bucur de frumusetea vietii. Din când în când, îmi dau seama ca traiesc într-o lume fara cer, fara copaci si gradini, faraextaze bucolice, fara ape, pajisti si nori.

Am uitat misterul adânc a noptii, radicalitatea amiezii, racorile cosmice ale amurgului. Nu mai vad pasarile, nu mai adulmec mirosul prafos si umed al furtunii, nu mai percep,asfixiat de emotie, miracolul ploii si al stelelor. Nu mai privesc în sus, nu mai am organ pentru parfumuri si adieri.
Fosnetul frunzelor uscate,transluciditatea nocturna a lacurilor, sunetul indescifrabil al serii, iarba, padurea, vitele, orizontul tulbure al câmpiei, colina cordiala si muntele ascetic nu mai fac de mult parte din peisajul meu cotidian, din echilibrul igienic al vietii mele launtrice. Nu mai am timp pentru prietenie, pentru taclaua voioasa, pentru cheful asezat.

Sunt ocupat. Sunt grabit.
Sunt iritat, hartuit, coplesit de lehamite. Am o existenta de ghiseu: mi se cer servicii, mi se fac comenzi, mi se solicita interventii, sfaturi si complicitati. Am devenit mizantrop. Doua treimi din metabolismul meu mental se epuizeaza în nervi de conjunctura, agenda mea zilnica e un inventar de urgente minore. Gândesc pe sponci, stimulat de provocari meschine. Îmi încep ziua apoplectic, înjurând „situatiunea”: gropile din drum, moravurile soferilor autohtoni, caldura (sau frigul), praful (sau noroiul), morala politicienilor, gramatica gazetarilor, modele ideologice, cacofoniile noii arhitecturi, demagogia, coruptia, bezmeticia tranzitiei. Abia daca mai înregistrez desenul ametitor al câte unei siluete feminine, inocenta vreunui surâs, farmecul tacut al câte unui colt de strada.

Am ajuns sa ma comport ca si cum Hrebenciuc si Cozmanca, Sechelariu si Vanghelie, Ciorbea si Mihaela Tatu, Andreea Marin si Adrian Nastase, Constantinescu si Agathon, Talpes si Garcea ar exista cu adevarat.

Colectionez antipatii si prilejuri de insatisfactie.
Scriu despre mizerii si maruntisuri. Bomban toata ziua, mi-am pierdut încrederea în virtutile natiei si soarta tarii, în rostul lumii. Am un portret tot mai greu digerabil. Patriotii de parada m-au trecut la tradatori, neoliberalii la conservatori, postmodernistii la elitisti.
Batrânilor le apar frivol, tinerilor -reactionar. Una peste alta, mi-am pierdut buna dispozitie, elanul, jubilatia. Nu mai am ragazuri fertile, reverii, autenticitati.

Ma misc, de dimineata pana seara, într-un univers artificial, agitat, infectat de trivialitate.
Apetitul vital a devenit anemic, placerea de a fi si-a pierdut amplitudinea si suculenta. Respir crispat si pripit, ca într-o etuva. Când cineva trece printr-o asemenea criza de vina e, în primul rând, umoarea proprie. Te poti acuza ca ai consimtit în prea mare masura imediatului, ca nu stii sa-ti dozezi timpul si afectele, ca nu mai deosebesti între esential si accesoriu, ca, în sfârsit, ai scos din calculul zilnic valorile zenitale. Dar nu se poate trece cu vederea nici ambianta toxica a momentului si a veacului.

Suntem napaditi de probleme secunde. Avem preocupari de mâna a doua, avem conducatori de mâna a doua, traim sub presiunea multipla a necesitatii. Ni se ofera texte mediocre,show-uri de prost-gust, conditii de viata umilitoare.

Am ajuns sa nu mai avem simturi, idei, imaginatie.
Ne-am urâtit, ne-am înstrainat cu totul de simplitatea polifonica a lumii, de pasiunea vietii depline. Nu mai avem puterea de a admira si de a lauda, cu o genuina evlavie, splendoarea Creatiei, vazduhul, marile, pamântul si oamenii.

Suntem turmentati si sumbri.
Abia daca ne mai putem suporta. Exista, pentru acest derapaj primejdios, o terapie plauzibila? Da, cu conditia sa ne dam seama de gravitatea primejdiei. Cu conditia sa impunem atentiei noastre zilnice alte prioritati si alte orizonturi.

58 Comments
  • dana
    Posted at 19:13h, 18 octombrie

    te admir pt sinceritate si curaj.
    e extraordinar cu cata claritate si obiectivism te-ai caracterizat.ma regasesc in multe fraze.
    pt mine azi e o zi speciala, am zi cu voce tare ca de fapt nu mai vreau sa ma intorc niciodata sa traiesc in Romania. …iar postul asta, asa mi-a adus aminte de trairile din Bucuresti…….stii cand esti departe de casa incepi sa uiti lucrurile neplacute, devii selectiv si-ti aduci aminte doar de lucruri frumoase si oameni de care ti-e dor.
    mi-a mers la suflet….iti multumesc

    o zi buna!
    un Roman prin Franta

  • Oana
    Posted at 19:29h, 18 octombrie

    Are dreptate,in circul asta cotidian ne-am pierdut bucuria de a trai.Si totusi,cu ce ne ajuta vorbele astea mari?vorbim,vorbim,dar fara rost,nimeni nu ne asculta,iar situatia ramane la fel,ne racim gura degeaba…..rusine sa ne fie tuturor ca stam si ne uitam cum suntem batjocoriti pe fata..primim exact ce meritam….

  • icsuleasca
    Posted at 19:58h, 18 octombrie

    Ma detasez de acest editorial. Nu cred sa existe vreo explicatie plauzibila pentru a te plinge ca n-ai timp sa te opresti “sa mirosi trandafirii”. Sintem oameni liberi. Asta daca te cunosti, daca-ti stii prioritatile si daca valorile tale nu sint de fatada, ci innascute. Poti fi fericit oricind si oriunde daca stii ce te face fericit. Cred ca domnul Plesu s-a fericit pe sine tocmai scriind acest editorial, amintindu-si ce-l extazia cindva. Poate ne schimbam, poate nu mai apreciem aceleasi lucruri, poate valorile noastre sint inghitite de orgolii, de material, de ascensiuni meschine sau dorinte marunte cit se poate de pamintesti.
    Ideile continute aici mi se par ipocrite si usor infantile, valoroase exclusiv literar.
    Pina la urma de ce va plingeti, de viata? Nu v-o serveste nimeni asa. Nu ne obliga nimeni si nimic sa inghitim bullshituri. Putem alege ce si cit sa induram doar daca stim ca la finalul drumului e un premiu. Daca premiul nu ne mai atrage, nu mai sintem dispusi sa acceptam…si ne declaram nefericiti. Apoi gasim alt premiu, poate chiar in noi. E atit de simplu!

  • michael
    Posted at 20:35h, 18 octombrie

    Doamne ,spune Doamne ,ce-a mai ramas din oameni!

  • Bogdan
    Posted at 20:52h, 18 octombrie

    O lectura care mi-aduce aminte ca „orice zi este o mica viata”… O corectura se cere in titlu insa. Adevarul spuselor domnului Plesu nu se limiteaza la spatiul mioritic. Eu traiesc de vreo cativa ani buni in Canada si ma regasesc printre „turmentatii sumbri” pomeniti de domnia sa.

  • Pingback:ArTiStul mă semnez » Arhiva » Am ajuns să nu mai avem simţuri, idei, imaginaţie
    Posted at 21:30h, 18 octombrie

    […] Despre frumuseţea pierdută a vieţii în Romania cu Andrei Pleşu. Daca ma gândesc bine, reprosul esenţial pe care îl am de făcut ţării şi vremurilor este că mă împiedică să mă bucur de frumuseţea vieţii. Din când în când, îmi dau seama că trăiesc într-o lume fără cer, fără copaci şi grădini, fără extaze bucolice, fără ape, pajişti şi nori. ArTiStul […]

  • americanul
    Posted at 23:34h, 18 octombrie

    Ce ar mai fi de comentat dupa o asemenea insiruire de adevaruri?
    Doar o singura constatare; Daca noi, cei care cat de cat am cunoscut aceste frumuseti, nu le-am pretuit si le-am pierdut, ma intreb oare ce va fi cu generatiile care vin din urma si pentru care toate acestea reprezinta normalitatea?!

  • Oliviu
    Posted at 23:43h, 18 octombrie

    …e adevarat si e de plans.

    intrebarea e, cum pot eu ca individ sa schimb ceva? Dorinta si vointa este…dar cum m-as putea face AUZIT?

  • Nihilistar
    Posted at 00:13h, 19 octombrie

    Sunt cu totul de acord cu parerea domnului Adrian Plesu, dar nu este o parere putin cam pesimista ? Sa fim seriosi putin … de sute de ani incoace nu un mortal ridicat ne-a ajutat sa trecem peste toate greutatile vietii ?Asa e firea noastra si trebuie sa o regasim!Ca sa revin la subiect conducatorii tarii sau gazetarii nu te impiedica sa te bucuri de unele frumuseti ale vietii in anumite momente. Banueisc ca acesta situatie este rezultatul evolutiei, dar trebuie sa recunoastem ca la orice avantaj apare si un dezavantaj(ex. n-ai masina, mergi 5 ore pe jos, nu e poluare si a doua varianta: ai masina, nu mergi pe jos, apar gropi poluare; cred ca intelegi unde bat).

  • Mihai
    Posted at 00:18h, 19 octombrie

    Zi-le ca le zici bine…Iasi-ul e cu tine!

  • neuron blond in vacanta
    Posted at 00:58h, 19 octombrie

    sunt de acord cu ce zice domnul Andrei Plesu…….
    sunt tristi, nervosi, am uitat sa zambim. sa fim amabili, cum vine cineva cu o idee mai rasleatza ne grabim sa-i dam in cap si sa-l reducem la tacere, ne place sa ne plangem mult, dar nu facem nimic sa ne imbunatatim viatza, vrem totul pe tava, ne place sa dam mult din gura, sa ne certam, sa injuram, sa ne batem…..oare ne mai putem schimba?
    oare nu vom mai aduce aminte sa ma zambim? sa ne bucuram de o raza de soare, de o surasul unui copil, de mireasma unei flori, de forma unui nor…..
    dak am redevenii cu totii copii sau macar sa vedem lumea prin ochii copiilor ar devenii lumea mai buna….:))

  • crazy_bu
    Posted at 02:09h, 19 octombrie

    Serbane am observat ca ai citit Gestapo, la comentariul care face referirea la actiunea desfasurata de Mazare . (e.g. oberscharfuhrer, unterscharfuhrer), esti citi „maestre”.
    In plus vad ca comentezi si lucrarile Plesului.

    P.S. acu am apucat sa vad si io prima emisiune de anu asta

  • microbista din ploiesti
    Posted at 08:39h, 19 octombrie

    da,sunt de acord cu dl plesu.ne-am uratit,ne-am ridat de tineri,ne coplesesc grijile,ne enerveaza politicienii…dar,oare,nu suntem si noi vinovati???

  • Viorica
    Posted at 08:49h, 19 octombrie

    Andrei Plesu (mare om, mare caracter) a scris exact ceea ce simtim aproape toti, zic, aproape toti, pentru ca, din pacate, sunt destui, cei care ne abuzeaza psihic, facandu-ne complici, fara sa vrem, la mizeriile expuse de ei. Si zic, din pacate, pentru ca toate mizeriile lor, imi afecteaza viata, imi afecteaza echilibru emotional, iar „ei” sunt exact cei de la care ai astepta sa-ti faca viata mai frumoasa, sa traiesti decent, fara grija zilei de maine.

  • Anita
    Posted at 08:59h, 19 octombrie

    Excelent!!! Felicitari pentru un asemenea post, Serban! Era timpul ca cineva sa atraga atentia asupra acestei lumi „a omului urat, o lume schilodita, o lume confuza pe care o gustam din plin” asa cum zicea Dan Puric.

  • Silvia
    Posted at 09:10h, 19 octombrie

    Din pacate, are dreptate!
    Are dreptate si cu ce scrie mai jos.

    România e, în multe privinţe, o alcătuire paradoxală. De aceea e greu sistematizabilă, de aceea e greu de guvernat. Reuşim lucruri care, în mod normal, nu merg împreună. Reuşim de pildă, constatase deja Titu Maiorescu, să producem forme, pentru care ne lipseşte cu totul fondul. Aşa ceva nu e la îndemâna oricui. Şi ceea ce e spectaculos e că, una peste alta, ţara funcţionează, aşa paradoxală, aşa improbabilă cum este! Să dăm câteva
    exemple:

    Una dintre neobişnuitele noastre reuşite este să avem un coeficient imens de poluare (în aer, în apă şi pe pământ), fără să avem o mare industrie.
    Industria noastră este sublimă, dar imperceptibilă altfel decât prin cantitatea de toxine pe care o emană. Ne otrăvim, aşadar, fără otravă sau, mai exact, obţinem otravă din te miri ce. O altă reuşită paradoxală: avem medici foarte buni şi spitale foarte proaste. E inexplicabil cum poţi avea medici de calibru, când mai tuturor le lipseşte instrumentarul necesar pentru a-şi face meseria onorabil. Şi totuşi şi-o fac. Medicul te salvează, „sistemul” te omoară. Alt miracol: avem o mare concentrare de „atracţii turistice” şi n-avem turism.

    Turismul n-ar da rezultate la noi decât dacă s-ar generaliza un mod de teleportare a turiştilor, aşa încât ei să ajungă în faţa frumuseţilor patriei fără să aibă nevoie de drumuri, de hoteluri şi de servicii în general.. Paradox colateral: suntem ospitalieri, dar umflăm grosolan nota de plată, pe baza ideii că „străinul” trebuie jumulit. Mai departe: ne lăudăm cu elevi eminenţi, foarte bine calificaţi la felurite olimpiade internaţionale, dar ştim cu toţii că învăţământul autohton e în criză, că profesorii s-au descalificat, că şcolile sunt delabrate şi salariile sunt mici.. Avem tradiţii agrare incontestabile, pământ fertil, mână de lucru, dar nu prea mai avem agricultură: mâncăm pâine turcească, fructe şi legume comunitare, iar carne şi produse din carne importăm din toată lumea. Suntem săraci, dar am umplut Bucureştiul de automobile pretenţioase, cârciumile sunt pline, călătorii români se înghesuie prin avioane trans-europene şi trans-atlantice cu bagaje de apocalipsă.

    Suntem patrioţi, dar n-avem patriotism: adică nu ne preocupă grădinărirea limbii strămoşeşti, viitorul imediat şi concret al ţării, istoria ei, monumentele ei, instituţiile ei. Avem la chefuri romanţioase suspinuri naţionale, dar primul gând când ne amintim de ţărişoară e s-o delapidăm. Pe măsură ce avem elite mai puţine, dezvoltăm faţă de ele un dispreţ tot mai mare. Avem şomaj, dar muncim la negru, n-avem bani, dar ne descurcăm, suntem creştini, dar la câte un hram sau la câte o sărbătoare ortodoxă ne îmbulzim, ne ocărâm şi vociferăm ca o hoardă fără istorie şi fără credinţă..

    Orice analiză a României contemporane (sau eterne?) se blochează, la un moment dat, în paradoxuri asemănătoare. Inventarul lor pare infinit. În rezumat, s-ar spune că ori avem evoluţii interminabile, care nu culminează niciodată într-un scop atins, ori avem împliniri care nu se justifică prin nicio evoluţie. Ori drum fără ţintă, ori ţintă fără drum. Creşterea organică, cu rezultat conştient şi previzibil, continuitatea, consecvenţa, organizarea, tenacitatea – iată virtuţile care ne lipsesc. Dar ne descurcăm noi şi fără…
    Andrei Plesu

  • ulyse
    Posted at 09:11h, 19 octombrie

    110%,1110% de acord…dar ce folos!

  • Dani
    Posted at 09:16h, 19 octombrie

    Mult adevar (trist adevar!). Dar repros? De ce? Pentru ce? Reprosul nu e constructiv. Suntem(sau ar trebui sa fim) responsabili pentru lumea in care traim, pentru ce lasam mostenire mai departe. Din pacate ne risipim energia in rutina zilnica, pierdem din vedere esentialul si, ceea ce e mult mai grav, NU LUAM ATITUDINE. Bineinteles, exista si exceptii, care nu fac altceva decat sa confirme regula.

  • Gopo
    Posted at 09:43h, 19 octombrie

    Sal !

    Hitler a aflat si el de Prima Casa. Vezi reactia aici : http://www.youtube.com/watch?v=3xfimf_OApY

  • Roxana
    Posted at 11:35h, 19 octombrie

    Autorul meu preferat este Mihail Sebastian, desi chiar pe una din piesele lui am luat o „tranta” majora la universitatea de teatru acum multi ani, cand in mod absolut psihologic am fost „lipita de parta incorecta a liniei”, adica prima cazuta. Admiratia mea pentru Sebastian insa a ramas intacta si chiar a crescut. Citeam acum cativa ani intr-o biografie a lui ca Sebastian era un avocat foarte apreciat in Bucuresti si ca nu prea avea timp sa scrie, asa ca atunci cand dorea sa faca acest lucru fugea din Bucuresti undeva la tara, departe de tehnologie si de clienti si scria. Ideea asta apare si in „Jocul de-a vacanta”. Poate ca din cand in cand toti ar trebui sa ne jucam de-a vacanta, numai ca cel mai greu e sa alegi momentul potrivit. Si de aceea il inteleg pe dl. Plesu cand simte aceasta dezolare si frustrare.

  • Rasputin
    Posted at 11:36h, 19 octombrie

    Nimic nou sub soare,sau:,,toate-s vechi si toate noua…” Daca peste Plesu a trecut un vant plumburiu,bacovian,asta nu inseamna ca trebuie sa simtim si noi ca el…Nu avem toti aceleasi trairi,nu toti suntem robotizati.Eu m-am nascut liber,traiesc astfel si vreau sa mor tot liber.

  • Calea_adevarul_si viata
    Posted at 12:04h, 19 octombrie

    „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa.” (Ioan 14:6)

    Vrem viata inapoi? Trebuie sa mergem pe Cale, si sa spunem mereu adevarul.

    http://www.youtube.com/watch?v=v0dl-DJABHY

  • Laura
    Posted at 13:10h, 19 octombrie

    „sa dam Cezarului ce e al Cezarului, sunt 110% de acord cu ce scrie Andrei Plesu, orice comentariu e de prisos!” atunci noi de ce-am mai comenta? Si totusi…
    Pentru ca titlul potrivit era „Despre frumusetea pierduta a vietii lui Andrei Plesu”. Pentru ca textul pare mai degraba lamentarea unei persoane afectata de trecerea anilor, de parerile celor din jur despre sine, de nemultumirea modului in care imaginea proprie se oglindeste in ochii celorlalti. Sentimentele noastre sunt rezultatele reactiilor chimice desfasurate la nivelul ficatului si autorul textului pare sa fi mancat ceva ce nu i-a priit. Dar nu mi se pare corecta generalizarea!
    Oamenii rad, iubesc, canta indiferent de situatia economica sau politica a tarii lor. Africanii sunt cei mai fericiti oameni de pe pamant (nici Domnul Plesu nu cred ca i-ar cufunda in depresie).
    Nu ne sta in putere sa schimbam … multe, dar sa privim un copac cu frunze ruginii, sa furisam copilareste o castana lucioasa in buzunar, sa zambim cand un catel clapaug alearga dupa ciorile din parc- asta tine de structura interioara a fiecaruia. Sa ignori clipele simple si frumoase si sa dai vina pe coruptie e caraghios-zau asa!
    Poate ca ziarele sunt execrabile (multe dintre ele in orice caz) dar citind bloguri romanesti vom gasi atatea opinii scrise frumos, coerent, unele chiar cu mult talent care contrazic afirmatia: „Am ajuns sa nu mai avem simturi, idei, imaginatie.”
    As mai avea multe de spus dar ma rezum la atat: daca noi am fi uitat sa radem voi „carcotasii” n-ati mai fi avut audienta pe care o aveti!

    o sa razi….nu am avut niciodata o audienta imensa, am avut oameni putini, importanti care ne-au urmarit constant. De fapt asta a fost si puterea emisiunii in acesti 10 ani!

  • Dana
    Posted at 14:17h, 19 octombrie

    Ha, ha, ciudat…exact aceleasi ganduri imi treceau prin cap la inceputul anului curent, exact aceleasi sentimente le aveam…si pentru ca am vazut ca nu exista sanse sa gasesc solutia la asta in mine, am sunat-o pe mama, care mi-a promis ca totul va reintra in normalul de alta data in momentul in care „vei stii din nou sa te bucuri, chiar sa fii fericita – doar pentru ca afara este soare!!!”
    Clujul a fost brav in acest sens anul asta, deci…sunt fericita 😉

  • vio
    Posted at 14:35h, 19 octombrie

    Sa stii ca regasesc in gindurile si frustrarile domnului Plesu, nostalgiile unui tinar din Bucuresti dupa casa bunicilor din Vilcea. Eu nu uit acea postare despre ,,dematurizare”,nu uit mirosul placintelor facute la cuptor, nu uit gustul merelor furate de la vecinul cel chetros, nu uit…
    Asa cum cred ca nici domnul Plesu si nici tu nu uiti, doar Bucurestiul acesta imbacsit va face sa credeti ca odata cu ambuteiajul de la universitate sau cu groapa din asfalt s-a terminat lumea, s-a inchis universul si cheia a ajuns printr-o gura de canal in zoaiele Dambovitei.
    Cu respect.
    plecatdeacasa.blogspot.com

  • B. M. Popescu
    Posted at 15:33h, 19 octombrie

    Este fantastic cat din universul mental al fiecaruia dintre noi este construit de media, cum ne lasam cuceriti pas cu pas de realitatea fabricata a personajelor TV.

    Sa inchidem televizorul, viata e in alta parte.

  • jan 41
    Posted at 15:54h, 19 octombrie

    in istoria romaniei asa a fost mereu cu bune si rele,putini politicieni au facut ceva bun pt. tara,depinde numai de noi sa ne fie mai bine pe viitor,timpurile se schimba mereu

  • Simona
    Posted at 16:53h, 19 octombrie

    mi-a placut. are dreptate. realitatea a devenit prea apasatoare ca sa mai poti sa o ignori orice intentii bune ai avea

  • Georgescu Ionut
    Posted at 16:56h, 19 octombrie

    Am vazut tot felul de comentarii care spuneau ca pesimismul cu care a scris domnu’ Plesu nu e productiv (sau ceva de genu’). Opinia mea este ca nu a-ti incadrat bine comentariul omului, pentru ca acesta este unul Realist…nicidecum pesimist. Asta nu inseamna ca am ajuns „robotei” la exterior si atat, nu, in interior suntem vii, poate mai vii decat am fost vreodata pentru ca STRESUL determina aparitia inteligentei, creativitatii,puterii…etc
    Ghinionul oamnenilor ce au astazi „parghiile”, este ca ei nu iau in calcul teoria dezvoltarii mentale prin stres, si considera ca apele sunt linistite. Stai sa vezi cand or rabufni romanasii iar, sa vezi fuga pe curu’ lor. Toti, absolut toti care au furat minim 1 LEU, isi vor pune problema la modul :”M-or omori si pe mine, am furat doar putin, sa fug, sa stau, mama ce sa fac”, iar cei CINSTITI , care stiu ca n-au furat vor merge linistiti pe strada si vor trai asa cum e normal.

    balanta STRESULUI isi va face treaba , si-i va aduce pe toti cei care au savarsit de la inechitati pana la furturi, in culmile groazei. Ma rog, vor scapa nenorocitii care au furat si au si apucat sa fuga din tara:D
    Huidule buna treaba la cronica, doar un sfat, vezi ca nenea Silvica ala de va face TOP RUSINICA, nu-si mai face treaba, pe bune, dpdv calitativ, partea asta a emisiunii este la pamant, gasiti voi altceva ca sunteti baieti destepti!

    P.S. bAi da’ tare mai e Dezbracatu’ ala, mama lui de norocos ca are asa job misto – „Va salut, Dezbracatu’ ma numesc, mistocar de meserie”

  • Roxana
    Posted at 17:10h, 19 octombrie

    @icsuleasca: Frumos spus!

  • Haos
    Posted at 17:46h, 19 octombrie

    Fiecare vede ce vrea in jurul lui . Eu am vazut sambata un curcubeu , mic de tot , dar l-am vazut.

  • Gratzian
    Posted at 18:10h, 19 octombrie

    Partea proasta este ca are dreptate omul asta, dar e si mai grav pentru ca nu se face nimica sa se stopeze acest „fenomen” care ste in Romania, ci dimpotriva mai tare se accentueaza. Eu unul ma uit in jur si nu vad vreo perspectiva prea infloritoare pentru tara asta, si cred ca nu sunt singurul.

  • CALU LU FAT FRUMOS
    Posted at 18:49h, 19 octombrie

    Cititi-l cat mai scrie ca e printre ultimii oameni de la care ai ce invata despre lume si viata, e printre ultimii care nu-si bate joc de limba romana, e printre ultimii oameni pe care i-ai asculta de dimineata pana seara fara sa casti sau sa te plictisesti…E o placere, o mangaiere a spiritului. Din pacate vremea lor trece. Acum e vremea lu Badea care le stie pe toate si-a lu Ciutacu cel cu surplus de scuipat si a Danei Grecu cea agitata si a ekipei de disperati de la A3. Asta ne asteapta…cadere libera. Si dupa cum vezi deja sunt tot mai putini cei care inteleg ce vrea sa zica Plesu.
    PS. Sa mai incerci sa te impaci cu Badea cel Atoatestiutor dupa ce te calca in picioare pe unde te prinde. Treaba ta. (vezi blog)

  • robert
    Posted at 19:20h, 19 octombrie

    aceasta este realitatea, nu stiu daca este si adevarul …. ce te-ncojoara nu te lasa in pace! felicitari celor ce se debranseaza de la mizeria cotidiana … ignoranta nu este insa drumul spre fericire ci spre neadevar!
    nu inteleg de ce Domnul Plesu mai poposeste pe plaiurile mioritice?! Valoarea sa va fi recunoscuta aici dupa ce va pleca in alta lume – atunci nu va mai reprezenta un pericol …. in tara asta lipsa de educatie mareste gradul de inconfort social, pe masura ce imbatrinesti constati ca numarul de tampiti pe care ii intilnesti creste exponential …

  • anggy
    Posted at 20:27h, 19 octombrie

    Oamenii „de rand” nu au uitat sa traiasca, sa rada, sa se bucure de viata! Oamenii care se multumesc cu putin din punct de vedere material inca mai stiu sa traiasca romaneste! I-ati vazut la picnicuri, in jurul unui gratar cu cativa mititei, ce veseli sunt? I-ati vazut ca se bucura de venirea primaverii, de ziua libera, de cerul senin, de muzica populara, de compania prietenilor si, nu in ultimul rand, de aroma mititeilor autohtoni ? Nu, romanii nu si-au pierdut bucuria vietii; inca mai fac haz de necaz, inca mai spun bancuri, inca mai rad!

    te contrazic, si aceasta hada ingurgitare de colesterol pe post de ˝bucurie a vietii˝ arat cat de mult am decazut…

  • Octi
    Posted at 20:50h, 19 octombrie

    Are dreptate omu’ in mare parte.

  • fury
    Posted at 22:22h, 19 octombrie

    Scuze pt faptul ca nu …sunt la obiect…dar imi place sa cred ca…sunt in actualitate.
    Domnule Huidu, V-am vazut duminica seara la realitatea si as vrea sa comentez un pic.Dvs vreti sau nu…sunteti un formator de opinie…mai alesin randul celor care voteaza prima oara…In paranteza fie spus daca de la KISS FM se scate matinalul…nu mai ramane mare lucru…asta cu tot respectul pt colegii dvs.Trecand la subiect…impartasesc intru totul opinia dvs. despre vot si sunt convins ca nu avem pe cine vota la 22 nov…dar nu pot fi de acord cu pozitia dvs… cu tot respectul!!! Cred ca o pozitie corecta din partea noastra a tuturor romanilor ar fi…prezenta la vot =79%…voturi anulate 38%…Atunci poate romanii care vor sa fie presedinte ar vedea ca s-a intamplat ceva. Americanii daca au vrut sa schimbe o epoca au mers la vot 69%. Nemtii nu aveau ce sa schimbe anul asta si s-au dus doar 36%…Dar eu nu pot schimba nimic pt ca nu ma intreaba nimeni… Dar pe dvs da…Scuze daca nu primiti sfaturi…

    votul este corect atunci cand este exprimat pentru o persoana in care crezi si care sa te reprezinte. Cand printre candidatii unei runde electorale nu exista asa ceva nu te duci la vot!
    este simplu ca buna ziua. Absenteismul reprezinta o forma de protest, aratand ilegimitatea unui ales care a fost votat in atari conditii!

  • fury
    Posted at 23:34h, 19 octombrie

    Tocmai de aceea am dat ex America si Germania… Pozitia dvs. este perfect vala bila …acolo!!! Daca in democratia noastra schioapa…aplicam reguli valabile in democratii de peste 2 secole…ma indoiesc ca ele vor da si roade…
    Nu insist sa intru in polemica cu dvs. dar cred totusi ca un dus rece ar fi benefic pentru candidatii de anul asta …Lectia asta de protest …numita ABSENTEISM mi se pare prea putin pentru Romania zilelor noastre. Continui sa cred ca Romania va incepe normalitatea doar prin anii 2070…asta este o mai veche teorie de a mea… Ma bucur de conversatie!

  • marian
    Posted at 00:30h, 20 octombrie

    „…calitatea vietii in Romania”…care calitate?
    P.S Felicitari domnule Plesu, dar sa stiti ca mai sunt oameni care au „apetitul vietii” intact.Paradoxal,in Romania.

  • Dan H
    Posted at 00:51h, 20 octombrie

    …Cu atitudini neagitiviste de genul articolului nu ajutam cu nimic situatia, care nu este atat de neagra oricum… trebuie doar privita cu alti ochi si la urma urmei nu e nimeni oprit sa-si goleasca gandurile, sa puna o pauza stresului cotidian si sa se bucure din plin de „dulcea si infloritoarea” Romanie, chiar si pentru o scurta perioada de timp, pentru ca inca se poate!

  • Florin Anghel
    Posted at 10:18h, 20 octombrie

    Mare dreptate are maestru. Frumos, chiar foarte frumos spus!

  • Radu
    Posted at 13:20h, 20 octombrie

    Da, domnul Plesu are dreptate. Asta e exact ceea ce fiecare din noi simte in acest moment(dupa ce citestate acest articol): nu ma refer doar la cei care au postat comentarii, sau doar la mine, sau doar la Serban Huidu. Exact asa simte oricine a cunoscut cu adevarat necazul si greutatile si, de asemenea, placerea de a le depasi cu integritate.. Nu ma refer la lideri politici, sau la lideri de opinie: e vorba de oameni crescuti cu simtul raspunderii, care au invatat ce este munca si ce inseamna respectul cu mult inainte varstei angajarii, oameni simpli, oameni intelepti( incercati sa va ganditi prin ce au trecut bunicii nostri).. oameni din ce in ce mai rari si, din acest motiv, mai valorosi ca pietrele pretioase.
    Astfel de oameni simt acum nevoia de a reactiona la ce se intampla in jurul lor. Dar cum reactionezi e cel mai important lucru.
    Nu e bine sa iti mainifesti supararea prin absenta, prin nepasare, prin ignoranta: de fiecare data cand se reactioneaza in acest mod, ajung la putere oameni care nu au ce cauta acolo(apropos de absenta la vot si motivatia data de cineva mai sus–> cred ca europarlamentarele sunt cel mai bun exemplu al absentei la vot si al nepasarii). Nici sa te manifesti fortandu-i pe oamenii din jurul tau sa iti accepte opinia: prin tipete, amenintari, santaje(si asta e valabil incepand cu politicianul roman(mai ales presedintele tarii), pana la soferul prea grabit de la semafor, sau din trafic).
    Ce vreau sa spun e ca prea multi oameni au uitat de cei din jurul lor, au uitat omenia, au uitat sa zambeasca.. Si eu cred ca din cauza ca toti credem in iluzia ca acum este mai bine ca inainte si prea putini realizeaza ca suntem din ce in ce mai dezbinati: prea putini mai avem rabdarea si puterea de a asculta si accepta si o alta opinie decat a noastra.
    Mania intuneca judecata.

  • EMil Studentu Minune
    Posted at 20:41h, 20 octombrie

    Maestre, e indicat sa pui si linku unde e scris editorialu lu domnu Plesu. Nu d-alta, da altfel se intelege ca domnu Plesu scrie special pt blogu lu Huidu…ceea ce e cam departe de realitate! Parerea mea!

  • ioan
    Posted at 06:12h, 21 octombrie

    In cea mai mare parte adevarat, nu pot sa observ insa tenta critica la adresa noastra a tuturor celor care ne lasam prnsi in valtoarea vietii pe care o descrie, in defavoarea celei pe dupa care tanjeste.
    Sa nu uite ca tumultul despre care vorbeste este pentru majoritatea romailor lupta pentru supravietuire, si cand n-ai ce sa pui copiilor pe masa, nu mai stai sa admiri colturi de strada. In schimb, celor, hai sa zic „norocosi”, si fara griji materiale foarte presante, ii dau dreptate ca le bate obrazul. Una peste alta, frumos spus, dar ca sa-i contrazic pe unii, eu unul n-aveam nevoie de articolul asta ca sa imi aduc aminte de ce am plecat din Romania: citesc pesa in fiecare zi si imi e suficient. Desi nu neg ca visez sa ma intorc intr-o zi si sa fac ceva in tara mea care mi-a oferit destule totusi, dar sa fac ceva fara sa fiu nevoit sa ma umilesc si sa-i pup in cur pe toti intarziatii, doar ca sa ajung intr-un tarziu in postura de a face ceva si pentru cei mai putin norocosi.

  • Dus cu gândul
    Posted at 12:38h, 22 octombrie

    Editorialul este precum starea de spirit a autorului: nisip între dinţi. Îl putea scrie oricine şi n-ar fi fost remarcat, în lipsa semnăturii. În fond cu toţi luăm în freză aceeaşi Românie. Unii dintre noi nici n-au fost miniştri…
    În consecinţă, dacă tot afirmăm chestii cunoscute şi trăite de toţi, măcar să o facem cât mai original. Textul de mai sus, năpădit de fiori de fată bătrână, îmi seamănă în antiteză cu cel în care Liiceanu îşi laudă BMW-ul…

  • ariadna
    Posted at 00:03h, 25 octombrie

    e prima data cand iti vizitez blog-ul… asa ar trebui sa imi sun in gand ” bun venit”…sincere felicitari , chiar aveam nevoie de o lectura placuta inainte de culcare (Andrei Plesu a exprimat in cateva paragrafe cat ii ia omenirii intregi sa isi dea seama ce pierde),

  • Nina Sovre
    Posted at 20:14h, 25 octombrie

    Plesu e de neinlocuit, sincer.Scrierile din „Obscenitate publica” merg la suflet. Stie sa puna punctul pe „i” fara agresivitatea si ostilitatea altor autori fie ei si postmodernisti.

  • Linda
    Posted at 02:08h, 28 octombrie

    Printre altele, si datorita acestui articol, in urma cu 5 ani, am spus lucrurilor pe nume la organizatia la care lucram si am fost data afara. De atunci am facut ce imi place, am mai multi bani si si timp sa admir natura si sa ma bucur de viata.

  • Dinulica Octavian
    Posted at 01:44h, 07 noiembrie

    Natural.Excelent articol!

  • Stefan
    Posted at 22:49h, 08 noiembrie

    Pentru Andrei Plesu,

    „Viata ta de acum este rodul mintii tale” Buddha. Altfel spus viata este asa cum ti-o faci tu! In primul rand cred ca prostata ti-a afectat si mintea de asta nu poti sa mai faci dragoste. Daca tu esti nefericit acum nu este decat vina ta, a nimanui altcuiva.
    De mult nu am mai vazut un articol atat de plin de frustrare si venin. Gropi sunt peste tot in lume si oameni mizerabili sunt si for fi intotdeauna. Atunci cand te concentrezi pe mizerie nu faci altceva decat sa o alimentezi.
    Sfatul meu este: prostamol si bai cu namol. O eventuala mutare la tara ar fi de luat in considerare pentru ca acolo va fi capabil sa respire aerul curat si cerul albastru.

  • NoFace
    Posted at 12:01h, 11 noiembrie

    toti suntem de acord(sau macar majoritatea…)cu Plesu,insa cati dintre noi au crescut simtind toate aceste lucruri spuse de el?eu unul chiar am crescut si am simtit tot ceea ce spune si chiar am realizat ca societatea actuala a facut din noi niste HANDICAPATI INSENSIBILI!este sau nu greseala noastra ca avem asemenea politicieni!intrebarea este:ce sa alegem?!pe cine?!ca doar suntem o tara plina de Mitici si de Nae Catavencu,cu vechi state in astfel de politica de mahala…

  • iulian
    Posted at 18:23h, 17 noiembrie

    52 de cititori care au simtit nevoia sa scrie.
    daca ar fi fost 5000, deveneam si noi o societate.
    avind cultura si talent, plesu descrie frumos cum se ofileste – multi regasindu-ne in cuvintele lui.
    ce pacat ca nu avem inteligenta practica (?) sa dominam democratic . plesu , pentru ca a simtit cum e sa fii in jurul politicului, ar putea sa ne spuna cum am putea impaca dorinta de a face bine cu respectarea unor norme etice.
    h-abar n-am ce-a facut prin politica, insa vad ca s-a lasat. daca un om de valoarea lui a renuntat , io , muritor de rind, ce dracu’ sa caut acolo ?

  • razv
    Posted at 15:24h, 20 noiembrie

    Intr-adevar, maestrul spune totul si nu mai e nimic de comentat. O face, de altfel, foarte plastic – poate prea plastic si din cauza asta nu e inteles de toata lumea (am vazut ca un sfertodoct de pe-aici a simitit nevoia sa-i recomande prostamol … ce oameni …).
    Hai sa zic si eu doua cuvinte, asa, de explicatie, ca sa nu se mai apuce sa comenteze toti neavenitii:
    Nu e vorba (numai) despre politica. E despre toata lumea din jurul nostru. Ea se schimba. Se schimba vazand cu ochii si, ceea ce e trist, se schimba in rau: se urateste pe zi ce trece si devine din ce in ce mai meschina, mai aglomerata, mai mizerabila, mai zgomotoasa si mai agitata. Bunul-simt si cei sapte ani de-acasa nu mai au nici o valoare; sunt, din contra, o piatra de moara, pentru ca acum, succesul in viata e asigurat de alte criterii: arivism, hotie, nesimtire, tupeu etc. La televizor se promoveaza mitocania, ghiolbanismul, prost-gustul si ipocrizia. Modelele noastre sunt, acum, Gigi Becali si Mircea Badea. Observ, de-altfel, ca ultima moda a romanilor este sa se lase spalati pe creier de aceste deseuri care isi spun televiziuni. Suntem asaltati din toate partile de tot felul de semidocti si retardati care vin sa ne dea lectii. Ne indreptam cu pasi rapizi spre Idiocrasy. …
    Suntem destui, sunt sigur, cei care nu ne mai gasim locul dar se pare ca nu prea avem cum sa ne opunem. Suntem in plina invazie, dar, din pacate, invadatorii nu sunt deloc o civilizatie mai evoluata, din contra …
    Asta e. Ma opresc aici, sper ca acum e mai clar ce a vrut sa spuna maestrul …

  • magda
    Posted at 09:08h, 04 decembrie

    sunt de acord cu Stefan : nu-mi plac listele lungi de cuvinte triste scrise doar pentru ca hartia suporta multe…si nici nu-i sanatos sa le citim prea atent…si de ce ne plangem atat de mult oare…hai Romania ca avem treaba !

  • viki
    Posted at 16:21h, 23 februarie

    Sunt zile cand ma simt sufocata si poate am aceeasi stare pe care dl Plesu o descrie in articolul cu pricina…constientizez gravitatea situatiei si incerc sa imi gasesc o ordine in prioritati,sa fac abstractie de mizeriile de zi cu zi…practic nu pot decat sa ma izolez si sa incerc sa intru intr-o stare de spirit ca aceea din Jurnalul de la Tescani..dar e foarte greu

  • Unu'
    Posted at 17:38h, 23 august

    N-am nimic de reprosat acestui domn (referitor la literatura), nu i-am citit lucrarile (si probabil n-o voi face), insa ati uitat cu totii ca dansul este responsabil de schimbarea numelui de tigan in aceea de (r)rom. Dar banuiesc ca acest amanunt nici nu conteaza, nu?!
    Mea culpa!

  • nstanica
    Posted at 12:54h, 10 mai

    Recent am vazut si nu reuseam sa cred ce vad !
    D-l Plesu facand relama la ceva…
    de unde concluzia:
    si textul scris si multe alte aparitii pe post de GANDITOR, se fac „contra cost”.
    Pentru a ramane in comuniune cu natura inconjuratoare, poate ar trebui sa avem mai multa cumpatare in „inteferentele materialiste cu aceasta”

Post A Comment

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.