O carte sau o lectie de viata?

O carte sau o lectie de viata?

Acum cateva zile am citit pe nerasuflate o carte: „Vanatorii de zmeie” de Khaled Hosseini. O carte despre copilarie si maturitate, despre curaj si lasitate, despre tradare si loialitate, despre cum lucrurile simple pot fi distrugatoare sau inaltatoare!

Khaled_Hosseini_-_Vanatorii_de_Zmeie-280x160

Intr-un Afganistan macinat de razboaie, prejudecati, invazii si habotnici, autorul prezinta cu sensibilitate si realism, zbaterile sale la inceputul vietii, framantarile, obsesia de a-i face pe plac tatalui si tradarea pe care o aplica in cazul celui mai bun prieten, pe care nici macar prieten nu il putea numi, de gura lumii, asta pentru ca facea parte dintr-o alta rasa, alta religie , alta lume!

O carte unde aflam de ce prejudecatile si religia distrug puritatea si prietenia, si dureros este ca personajul stie ca greseste dar se minte atat de convingator ca face ce trebuie, incat ajunge sa se creada! Si tot ca in viata, vinovatia si angoasele nu iti dau pace pana cand nu faci ceva care sa te impace cu tine!

Exact ca in povestea aia cu cuiele: un om avea un baiat care facea numai tampenii! Pentru fiecare prostie tatal batea in usa un cui. Dupa ani de zile usa a ajuns un fel de platosa, moment in care baiatul promite sa faca numai fapte bune! Pentru fiecare fapta buna tatal scotea un cui. Pe patul de moarte batranul a scos ultimul cui… Baiatul a exclamat „Tata am scos toate cuiele!” La care parintele cu voce stinsa i-a spus: „Dar gaurile?”

Asa e si in viata: vinovatia de a nu face ce trebuie atunci cand trebuie te poate urmari toata viata. Mai putin pe cei care gresesc si cred cu tarie, in ciuda tuturor semnelor care le atrag atentia ca produc o ticalosie, ca ei fac ceva corect! Acestia sunt iremediabil pierduti! Se aude desteptilor care va credeti destepti?

Eu nu pot sa fac asa ca baiatul nedreptatit din roman, sa imi iubesc asa mult prietenul astfel incat sa ii dau impresia ca eu sunt vinovat! Nu! Nu pentru ca viata m-a invatat ceva: „raul cel mare nu este rautatea naturala a celor rai, ci pasivitatea celor buni”-mare dreptate a avut cine a spus asta. Nu mai fiti pasivi oameni buni si ascultati-l pe Bob Dylan alt idealist:

„De cate ori omul vede un rau si trece-ntorcand capul sau?
Raspunsul prieteni e vanare de vant-raspunsul e vanare de vant”

Dupa carte s-a facut evident si un film iata trailerul:
httpv://www.youtube.com/watch?v=sLtavGjAOJY”

ps1 si cartea s-ar putea reduce la cuvintele tatalui care la un moment dat spune asa: „doar hotia este singurul pacat de neiertat, numitorul comun al tuturor pacatelor posibile. Cand omori un om, furi o viata. Furi dreptul sotiei de a avea un sot, le iei dreptul copiilor de a avea un tata. Cand spui o minciuna, furi cuiva dreptul la adevar. Cand inseli furi dreptul la corectitudine. Nu exista ceva mai marsav decat furtul” Si credeti-ma stiu cum e! Am ajuns hot fara voia mea nu am urmarit o secunda acest lucru, nu am premeditat. Eu m-am impacat cu mine chiar daca raman gaurile…

ps2-multumesc prietenilor de la „Joia Dulce” ca mi-au adus in mana asa o carte-aproape uitasem bucuria pe care ti-o aduce o carte buna!

15 Comments
  • cutache
    Posted at 07:15h, 21 aprilie Răspunde

    Hristos a inviat !!dupa revolutie nu am putu citi numai ziare!!lupta zilnica imi ocupa creierul si nu pot sa ma bucur numai de seriale tv si pe net!!totusi am citit recent CINE SUNTEM Dan Puric!!cu dezamagire recunosc ca recurg la diferite compromisuri pentru a rezista in acest iures cotidian!!imi lipsesc petrecerile reusite cu rudele mele!!sunt tot mai singura!!sper din suflet sa pot incepe sa citesc!!ca si film iti recomand LABOR DAY !!

  • Elena
    Posted at 07:51h, 21 aprilie Răspunde

    Serbane,se spune ca
    ca o greseala marturisita este pe jumatate iertata,ai dreptate gaurile raman.

  • PANAIT NATALIA
    Posted at 08:14h, 21 aprilie Răspunde

    Hristos a inviat!

    Lectia cu cuiele, de care amintesti, am studiat-o la scoala.(generatia noastra a avut prilejul sa primeasca asemenea mesaje din lectiile de Citire);cei care fac manualele acum, au cuie si in cap,ca usile sunt pline ……Asa ca…..,ce sa mai vorbim de gauri.Referitor la carte,chiar mi-ai starnit interesul,abia astept s-o citesc!

  • diana ilie
    Posted at 09:03h, 21 aprilie Răspunde

    Wow ce frumos.bine zis Serban oricat te-ai vindeca raman semnele

  • timea
    Posted at 10:10h, 21 aprilie Răspunde

    Excelenta cartea!

  • catalin
    Posted at 23:59h, 24 aprilie Răspunde

    Hristos a Inviat!Eu cred ca faptele bune scoate cuiele iar timpil mai acopera din gauri,cel mai important e sa te impaci tu cu tine,sa o iei ca pe o incercare a vietii,nimic nu e intamplator,poate trecand prin asta te vei regasi tu pe tine.Orice ar fi capul sus!

  • ION PANA
    Posted at 12:05h, 25 aprilie Răspunde

    ,, CATRE SERBAN HUIDU-INTERVENTIE” reprezinta tiotlul articolului postat pe http://www.veticunoaste.blogspot.com

  • Mihai Andrei-Nicolae
    Posted at 12:32h, 25 aprilie Răspunde

    HRISTOS a ÎNVIAT!
    Îți mărturisesc că am peste 5 ani de când nu mă uit la TV, ziare nu citesc…
    Pe tine te știu de când mă uitam la Tv, îmi plăceai.
    Îmi pare rău pt. tine, sincer, trec prin ceva asemănător.
    Nu am timp de scris, dar din tot sufletul îți spun: nu ești împăcat, dragul meu, și nu cu tine trebuie să te împaci, cu cu conștiința ta!
    Știi ce e conștiința? E glasul lui Dumnezeu în om. Deci nu e glasul tău, e al lui Dumnezeu. E conștiința TA, pt. că ți-a fost dată în dar, dar nu e glasul tău, e al lui Dumnezeu. Am primit-o cu toții ca ajutor să ne mântuim sau, dacă vrei mai simplu, să câștigăm PACEA veșnică, BUCURIA veșnică – dar o pace și o bucurie ADEVĂRATĂ, NU PĂRELNICĂ.

  • Mihai Andrei-Nicolae
    Posted at 13:09h, 25 aprilie Răspunde

    HRISTOS a ÎNVIAT!
    Îți mărturisesc că am peste 5 ani de când nu mă uit la TV, ziare nu citesc…
    Pe tine te știu de când mă uitam la Tv, îmi plăceai.
    Îmi pare rău pt. tine, sincer, trec prin ceva asemănător.
    Nu am timp de scris, dar din tot sufletul îți spun: nu ești împăcat, dragul meu, și nu cu tine trebuie să te împaci, cu cu conștiința ta!
    Știi ce e conștiința? E glasul lui Dumnezeu în om. Deci nu e glasul tău, e al lui Dumnezeu. E conștiința TA, pt. că ți-a fost dată în dar, dar nu e glasul tău, e al lui Dumnezeu. Am primit-o cu toții ca ajutor să ne mântuim sau, dacă vrei mai simplu, să câștigăm PACEA veșnică, BUCURIA veșnică – dar o pace și o bucurie ADEVĂRATĂ, NU PĂRELNICĂ.
    Ori tu nu o ai, cu toate că spui că te-ai împăcat cu tine. Te cred, dar iată, conștiința nu te lasă. ATUNCI ÎNSEAMNĂ CĂ UNDEVA S-A STRECURAT O EROARE!
    Conștiința nu minte, Dumnezeu nu minte, dar, pt. că nu au acceptat asta, sunt și unii dintre noi care au înebunit. Sau mai rău, au murit și au ajuns în iad – conștiința aceasta care zbiară nu moare niciodată. NICIODATĂ! Așa că, te rog, împacă-te cu ea (și roagă-te și pentru mine să mă împac cu a mea), chiar dacă după criteriile tale nu ai nici o vină sau conform logicii tale ești absolvit. Vezi, tu zici asta, dar liniște nu ai. Pt. gândești în termeni umani. Dar la sfârșit, nu cu omul ne vom întâlni. Renunță la ură, la revoltă. Da, te împroașcă mulți. Lasă-i în pace? Ce știu ei? Nu mai vorbi cu ei, că nici măcar ei nu sunt cei ce te acuză, chiar dacă asta fac – ci conștiința te acuză. Nu mai vorbi cu ei, că nu ei te pot vindeca în sufletul tău, ei nu pot salva nici măcar o viața omenească, ci când trebuie să moară cineva, moare. Dumnezeu decide aceasta. Așa că eu îți zic: vorbește cu Dumnezeu, care așa cum din rărunchii cerului strigă în conștiința ta, așa și tu. Întreabă. De ce judeci ceea ce nu știi sau ceea ce nu înțelegi? Nu face toată lumea asta?
    O să treacă un an, 20, 30, 100 și mori și tu la fel ca și cei care au murit în accident. Ce? Crezi că aceia te urăsc? Nu! Dimpotrivă, îți spun sigur că îți sunt chiar și recunoscători. Și așa vei fi și tu când vei muri. De când suferința din lumea = răul din lume?! Suferința e bună, păcatul e răul. De ce crezi că o mamă își iubește altfel copilul și e o relație mai adâncă acolo? Pt că se bazează pe chinurile nașterii. De ce crezi că prieteniile de beție și huzureală – chiar după zeci de ani – se mistuie ca și cum niciodată n-ar fi fost? Pt. că suferința e bună, unește.
    Dumnezeu și-a trimis o scrisoare (la propriu), un dialog. Poate până la accident nici nu l-ai auzit. Vorbește cu El atunci! Și după o întreagă viața de griji și suferințe, în care te vei ține cu unghiile de Crucea ce ți-a fost dată, ai o șansă să-I spui lui Hristos, așa cum de multe ori le-ai spus celor mai buni prieteni ai tăi: „Prin câte am mai trecut împreună… of, Doamne, am crezut că nu se mai termină și de fapt n u a durat așa puțin…” ce zici? Poate o să zici că încerc să te îndoctrinez. Nu încerc. Mă gândesc la tine de luni și luni de zile. Și iată c ă astăzi ți-am și scris…
    Iartă-i pe toți, nu te mai certa cu nimeni, iubește-i pe toți, așa și cum tu acum ai vrea să fii iubit și înțeles și înțelege! Că poate și tu ai judecat pe alții și alții s-au simțit în pielea ta acum, din vorbele tale. Cere-ți iertare, continuu cere-ți iertare, simte-te vinovat – cu voie, fără voie, cu vină, fără vină – cineva a murit. Și nu numai că vei astupa gura lumii – care efectiv nu va mai avea ce să spună unui om care la acuzele ei v-a pune capul jos și va lăcrima, dar și Dumnezeu, care nu dorește moartea păcătosului, ci să se întoarcă și să fie viu, se va bucura și îți va putea trimite scrisori mai intime, nu așa „publice„ ca aceasta și te va vindeca.
    Îmi cer scuze dacă voi fi unul din aceia care te vor necăji, dar ți-am scris să nu uiți că nu ești singur, nu ești singur, Dumnezeu e cu tine și te rog, nu încerca să judeci ce nu înțelegi. Dumnezeu (Hristos) s-a răstignit o dată ca să înțelegem că NIMIC nu este relativ în materie de credință, adevăr, frumusețe.
    Oricum, tare mult m-aș ruga ca Dumnezeu să îți pună vre-un cuvânt de aici la inimă, ca să te rogi lui și pt. mine, pt. că pe cei ca tine Dumnezeu îi ascultă foarte tare, pentru că își dorește – și asta am văzut cu ochii mei în toată povestea ta – incredibil ca tu să Îl auzi și să-i vorbești.
    Du-te discret când ai timp și caută un călugăr bătrân, un preot bun, ortodox… chiar dacă nu crezi…

  • eduard
    Posted at 16:13h, 25 aprilie Răspunde

    trebuie sa mergi mai departe, sa te gandesti ca ai niste fiinte dragi pe care trebuie sa le cresti, sa le iubesti, sa le oferi un viitor si sai indrumi mult mai bine, feriti pe cat posibil de necazuri.Am avut si eu un accident in 97 fara victime, dar mai simt si acum nefericitul eveniment(fiind nevinovat) si am o feta de 19 ani care trebuie neaparat sa ii ofer un viitor.

  • mishulescu
    Posted at 16:22h, 25 aprilie Răspunde

    Domnule Huidu, oare chiar exista vreun idiot pe lumea asta care sa te acuze ca ai vrut sa omori pe cineva ? Normal ca n-ai vrut sa omori pe nimeni dar felul cum ai condus pe vremea aia, a facilitat producerea accidentului. Cu exceptia familiilor indoliate care au dreptul sa te urasca sau sa te ierte, si sa-ti doreasca tot ce vor ei, noi, chibitii de pe margine, ne dam cu parerea, fiecare dupa cum il duce mintea. Eu cred ca ai fi imputinat mult numarul celor care te acuza, daca iti puneai putina cenusa in cap. Da, stiu, n-ai vrut sa omori pe nimeni dar ai condus imprudent si arogant. Cum Dumnezeu sa depasesti in curba , pe o zloata ca aia si fara o vizibilitate corespunzatoare ? Erai obligat sa circuli mai prudent , in primul rand pentru ca erai cu propria familie in masina. Daca aveai o explozie la un cauciuc, daca sarea vreun animal in fata masinii , daca ti s-ar fi facut rau, era cu totul altceva. Daca un incostient se joaca cu o grenada intr-o piata plina de lume si grenada explodeaza , mor o gramada de oameni. Individul n-a vrut sa omoare pe nimeni, el doar s-a jucat. Imi pare rau pentru ce ai de patimit dar totul se putea evita cu putin mai multa prudenta. Doar putin.

  • Adina
    Posted at 17:29h, 25 aprilie Răspunde

    Cum ti-am spus deja, ce-ai scris este emotionant, frumos, prea profund ca sa treci indiferent. Mergi mai departe si…scrie!

  • ioana
    Posted at 18:50h, 25 aprilie Răspunde

    Stii,Serban si mie imi tot spunea tata povestea asta cu cuiele iar el nu a stiut niciodata si cred ca nu ii voi spune cat de mult am urat-o.De ce !Eu am alta conceptie.Atunci cand gresesti si iti pare rau,Dumnezeu te iarta…la fel ar trebui si un parinte adevarat ,un prieten.Nu poti trai cu urmele greselilor(gaurile de la cuie)caci nu vei fii fericit niciodata.Noi suntem oameni si cred e omenesc sa gresesti.Cine te judeca dupa gaurile ramase …imi pare rau ,atunci el trebuie lasat in urma ca tu sa fii fericit.Cine traieste cu trecutul nu poate fii fericit.Asa ca eu am alta conceptie.Iarta,fii fericit ca te-ai indreptat,daca ai gresit …schimba-te ..poate ai puterea chear de ati cere iertare si fii fericit si multumestei lui Dumnezeu ca ti-a dat zile sa te schimbi,sa ierti sa fii fericit.Poate pare ciudat dar asa gandesc eu.Si crede-ma am trecut prin multe si aceste lcruri stiu eu de ce le spun.Ce sa facem uneori facem greseli copilareti,uneori gresim fara intentie, alteori cu intentie…dar asta nu inseamna sa traim doar in trecut .Cum am mai fii fericiti alaturi de familie?Cum am zambii alatri de cei dragi?Cum ne-am mai bucura de cele ce ne daruieste Dumnezeu? Dumnezeu nu dorestte acest lucru.Isus a spus:Usa mea este deschisa pentru toata lumea! Sper ca nu te-au suparat cuvintele mele dar ma bucur ca in sfarsit am, avut ocazia si curajul sa spun ce simt.

  • Liviu
    Posted at 07:53h, 26 aprilie Răspunde

    Energiile lucreaza. Abia astept sa te cunosc sa imi dau seama daca „ti-ai premeditat” soarta. Ai dreptate in legatura cu gurile rele dar daca tu nu ai devenit un om mai bun dupa acel incident degeaba „ai scos cuiele” :).

  • Adrian
    Posted at 09:04h, 28 aprilie Răspunde

    Senzationala cartea, Serban! Multumesc mult pentru recomandare!

Lasa un Comentariu

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.