19 mai Cum Romania tăcuta si-a luat revanșa

Am fost,de 6 luni, supuși unui spectacol grotesc, in care bunul simț și valorile, cu greu cucerite in 89, au fost constant călcate în picioare.

Am asistat, aproape neputincioși, la derapaje pline de nervi, incitare si chiar ura de clasa. Ceva ce credeam ca a apus demult.

Saltimbanci ce pozau in salvatori, candidați grobieni sau reciclați, paparude ce zbierau invocand dreptul la liberă exprimare, in timp ce faceau democrația praf.

Am vazut prieteni certându-se pe viață, familii care se destamă, tovarăși care nu își mai vorbesc. De ce? Pentru că ni s-a urât cu binele d’aia.

Pot spune că și eu, care sunt un optimist convins, am fost surprins de spiritul Romaniei tăcute. România care își vede de treabă, care își plătește impozitele, care a dus tara asta la o justa si adevărată dezvoltare.

Va multumesc oameni buni. Va asigur ca cei ce au facut posibilă Revolutia din 89 vă mulțumesc. Pentru rezilienta voastră, pentru curajul vostru si pentru implicarea voastră.

Prin Romania tacuta, spiritul acestei țări nu a murit. Voi sunteti adevarații patrioți. Pentru că patriotii sunt cei ce ii iubesc pe ai lor. Nationalismul este o pervertire a patriotismului. Nationalistii ii iubesc pe ai lor dar ii urasc pe ceilalti.

Ps: „Poporul asta credeati voi ca o sa-l faceti trist? Ca fețele voastre de sfinti impotenti?” Radeti oameni buni: de prostie, incompetenta, șarlatani, falsi profeti, pseudopatrioti. Radeți. Face bine.