22 dec. Ceaușescu nu a fost un erou. A fost un criminal viclean ce si-a batut joc de poporul lui.

Din cancerul lumii moderne, rețele sociale ale lui pește, răzbate in ultima perioadă damful că Ceaușescu a fost un erou, cât de bine ne mergea pe vremea aia si că ce novolnici suntem acum. Avem și un sondaj unde, sub influența rețetelor sociale, Românii consideră că le era mai bine pe vremea lui Ceaușescu. Click pe poza pentru știre

Hai să facem puțin lumină in acest subiect. Venită de la unul ce a prins 13 ani si jumătate de comunism și care, in 1990 avea 14 ani. Și a facut și Ase-ul cu o lucrare de diplomă necopiată. Să începem cu „luminosul” cu „prinosul nostru de recunoștință”.

Istoria lui Ceaușescu incepe cu plecarea din Scornicești. Și ca un făcut, asta l-a urmărit toată viața. Pentru ca omul poate fi scos din sat, dar satul din om niciodată. A fost comunist ilegalist, a facut pârnaie, cu bătăile de rigoare. De aia vorbea stalcit, de la bătăile primite in Pușcărie de la Siguranță. A fost coleg de luptă proletară cu Gheorghe Gheorghiu Dej. În urma aproprierii de el,a ajuns in structurile conducerii comuniste de după al doilea razboi mondial,.

A fost ministrul apărării. Unul care nu făcuse stagiul militar. Se pare că inversările valorilor, de atunci ni se trag. La moartea lui Dej, profitand de faptul că mai marii Partidului se codesc in a prelua puterea, vicleanul Ceaușescu s-a bagat el in fața. Că de aia e bine să ai tupeu. Rând pe rând, a scăpat de toti pretendenții și,de la mijlocul anilor ’70, a început o dictatură personală in toată regula.

In primii ani ai aventurii, a reușit să îi păcălească pe unii. Primăvara de la Praga, o anumită deschidere a României către Occident, i-au adus puncte bune lui Ceașca. Mai ales ca aia din vest erau interesați de o dizidență in spatele Cortinei de fier. România s-a îndatorat extern, pentru a cumpăra tehnologii nefolositoare si alte asemenea bazaconii. Și, la un moment dat, Ceaușescu s-a încăpățânat să returneze toți banii. Criza ce a urmat, a adus Romania aproape de Evul Mediu, iar populatia aproape de culmile disperării. Cel mai bine e explicat in acest articol. Click pe poza.

Așadar România a terminat cu datoria externă la finalul anilor ’80. Numai bine pentru ca guvernele Tranziției să se împrumute, iar generalii temutei Securități sa dea tun după tun. Azi urmează copiii lor și chiar nepotii. Cazul Hexipharma e elocvent. Un fiu de general securist avea sediul firmei, care căpușa sistemul sanitar, in spitalul condus de fiul altui general securist. Băi a dracu’ coincidență!

Să revenim la Ceaușescu. Ghinionul lui s-a numit Gorbacvev. El i-a spus sa schimbe paradigma si Ceașca nu l-a ascultat. Ce a urmat stiti cu toții. Gorbachev a fost groparul Comunismului și al dictatorilor din spatele Cortinei de fier.

Ani de zile, Ceaușescu se oferise mare mediator intre arabi si evrei. Ambasada Israelului in Bucuresti functiona. Singura din spatele Cortinei de fier. Încrederea arabilor o câștigase cu mii de agenți ai Securitatii infiltrați. Care încă funcționează. România este, dupa americani, cea mai puternică sursă de informații externe a Nato. Și asta tot moștenirea lui Ceaușescu este. Și gazduirea unor grupuri teroriste, ca cel al lui Carlos Șacalul, tot efectul acestei politici este.

Revenind la situația internă. După așa zisa liberalizare din anii ’70, a venit prapadul in anii ’80. Țara gri si plină de blocuri, unde cetatenii începeau să fie din ce in ce mai dezumanizați. Economia gemea sub corvoada unor planuri imposibil de realizat. Oamenii erau terorizați de activul de partid, format din brute cu inteligență sub medie, care voiau doar să dea bine in fata superiorilor. Aceasta secventa din filmul „Cel mai iubit deinte pamanteni” e un exemplu.

Lipsa lucrurilor esențiale, hrana (‘se dă ceva la Complex vecine. Ce? NU știu dar e coadă”). Lipsa căldurii in apartamente. Mai ceva ca țevile găurite ale lui Nimicusor , Firea si alții ca ei. De fapt sistemul de încălzire centralizată este tot o relicva a celebrei „epoci de aur”. Lipsa alimentelor de bază. Celebrele cartele pentru ulei, zahar si pâine. Lipsa combustibilului. Ne duceam la Valcea și tata căra canistre cu benzină pentru fratele lui. Uram mirosul din habitaclu. Vărsam tot drumul.

Si mai presus de orice, frica constantă și lipsa libertății de orice fel. Bunicul fusese student la Seminarul din Galati în anii ’50. S-au întâlnit la un pahar de vin5 studenti și au început sa injure puterea. Adică pe comuniști. Unul era turnator. Ce a iesit de aici? Crimă de uneltire împotriva Securității statului. 4 studenti la Teologie din Galati. Urmarea? 17 ani de pușcărie politică. La Aiud, la Baia Sprie, la Gherla si in Delta la stuf.

Asta e o poveste de dinaintea Epocii de aur. Dar in anii ’80 veneau acasă la bunicu in apartamentul de pe Fizicienilor, colegi de carceră, ca parintele Galeriu. Aveam un securist pe scara, care venea după și spunea asa: „Domnnule Milea nu ii mai aduceți acasă, ca eu trebuie sa scriu. Și imi e greu. Să ii scoateți la un restaurant mai bine”.

Eu cred că cei ce regretă vremurile lui Ceaușescu, erau oameni tineri atunci. Și cand esti tânăr totul e mai ușor. Regretă tineretea pierdută nu ororile unui regim criminal. Cei tineri habar nu au ce au insemnat acele vremuri. Dar cad in plasa suveraniștilor, care glorifică de la dacopatie până ce ce „buricul pamantului” eram in perioada ceaușistă. Toate tarele societății românești moderne își au originea in cei 50 de ami de comunism, încununați de ultimii 25 de ceaușism.

Inversarea valorilor, încununarea imposturii (cati ministri, prim ministri si oameni în stat sunt și acum „doctori” in urma unor lucrari falsificate?) Cum Romania e condusă de atât amar de vreme de Securisti, copiii lor si nepotii lor. Ei au devenit capitalisti, folosindu-se de pilele, cunoștințele si relațiile făurite inainte de 89. Numeri pe degete oamenii de succes, ce au reusit fără ajutorul acestei sinistre camarile. Dacă se respecta punctul 8 al Proclamatie de la Timișoara nu era așa. Click pe poza pentru el.

În concluzie: cu toate relele ei, democrația din ultimii 34 de ani, e infinit mai bună decat oroarea dinainte. Faptul că suntem acum in cea mai bună forma a Romaniei, ca dezvoltare, cultură și cu garanții de securitate (cifrele nu mint) li se datorează lor. Oamenilor care au murit in Revolutie. Si cărora eu le voi fi veșnic recunoscător. Ca toti oamenii cu judecata normală. Pentru că ei au spus asa: „vom muri si vom fi liberi” Și odata cu sacrificiul lor, si noua ne-a fost mai bine. Astazi pe 22 decembrie 2023 imi arat respectul fata de ei!