hai ca se poate…

hai ca se poate…

Din păcate, in ultimele luni am tot fost prin spitale. Nimic grav dar cei 45 de ani își spun cuvântul. E o prob6lema cu buletinul. Incepe sa dea semne de oboseală. Oameni buni, in 2021, la peste 30 de ani de la schimbarea regimului, încă avem probleme majore cu schimbarea mentalității, a obiceiurilor. Ne plângem de clasa politică dar noi ca oameni, nu vrem sa ne schimbăm. Din păcate nici generațiile viitoare nu or sa desprindă de trecut ci vor sa face ce au vazut acasa.

Am citit ieri un articol ce m-a îngrozit. Click pe poza pentru articol.

Revenind la spitale. Nu vorbesc aici despre aparate, utilări de generație nouă, infecții si alte lucruri de care puteți citi in ziare si vedea pe toate televiziunile. Am sa vorbesc despre mizeria cruntă si dezorganizarea crasă din spitale. Avem rmn, ct, laparascopie, dar holurile sunt ticsite de oameni care nu dau doi bani pe curățenie, ordine si respect.

Pacienții adusi cu salvarea stau claie peste grămadă pe holuri lânga pacienti ce așteaptă ore intregi sa ia niște hartii. Accesul se face cum vrea paznicul. Mai o înțelegere mică, mai un fel de triaj si toata lumea intră unde vrea cum vrea. Oameni care nu respecta minimul de igiena personala sau in comunitate.

Doctori care consulta pe hol între scaunele de așteptare etc. Pe același pat de consultații stau sute de oameni diferiți fara nici o dezinfectare între ei. Aparate de luat tensiunea sau de făcut ecografie folosite și pentru unul și pentru altul etc. Și a venit si covidul sa incununeze porcăriile in plină desfășurare.

In toată această situatie dezastruoasă sunt si insule de normalitate. In centru, langa piața Maria Rosetti e un spital mic si îngrijit dar mai ales curat. Un loc unde se respectă procedurile, unde oamenii găsesc ceea ce ar fi NORMAL sa găsească in tot sistemul medical.

Spitalul de reumatologie dr. Ion Stoia este un exemplu ca se poate. Nu am ajuns in spitalele din alte țări cu exceptia Austriei unde, după ce am dat cu capul in copaci , am stat internat 2 luni. Plus controalele aferente. Vă pot spune că, dupa ce am trecut prin purgatoriile enumerate mai sus, in spitalul de reumatologie parca eram in altă lume.

Deci se poate. Si nu e atat de greu. Care e secretul? Oamenii bre. Oamenii care respectă proceduri, care își respectă meseria si care Vă respectă pe voi. Bravo.

No Comments

Lasa un Comentariu

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.